Tag-Archive for » timp «

Sunt prezenta in viata mea

Am constatat ca nu sunt singura care crede ca uitam sa ne bucuram de prezent pentru ca ne concentram prea mult pe viitor, sau pe trecut. De multe ori ma surprind dorindu-mi sa fiu altundeva, sa fac altceva. In clipele in care imi dau seama de asta, de fiecare data, gandul imi zboara la o chestie zisa de Mircea Badea (si el o auzise la cineva): “Vreau sa fiu prezent in viata mea”. Adica nu are sens sa ma gandesc la ceva ce ar putea sa fie sau ar fi putut sa fie, la un loc unde as vrea sa fiu sau la cineva cu care as vrea sa imi petrec ora asta, pentru ca e pierdere de vreme.

Si ca sa va dau niste exemple, daca ma chinui doua ore sa imi adorm copilul, nu-mi doresc sa fiu in pat, citind o carte, pentru ca asta m-ar face sa fiu nervoasa si sigur i-as transmite micutului starea mea si va adormi mai greu (sau deloc). La fel, daca ma chinui ore intregi cu un fisier Excel (asta-i special pentru colegii mei de la IT, care cred ca Excel-ul este inutil, ineficient, si neproductiv), nu-mi doresc sa fiu in parc cu fiul meu; asta n-ar face decat sa imi strice starea de concentrare si sa gresesc ceva ce imi va lua si mai mult timp sa repar. Sau cand sunt cu familia la plimbare, nu-mi doresc sa fiu in fata computerului ca sa caut te-miri-ce pe net ci gust din plin momentele petrecute impreuna (in loc sa stau posaca si sa nu ma bucur de nimic).

Atunci cand ma concentrez pe ceea ce fac si ma bucur de orice experienta prin care trec, simt cum curge viata prin mine. Raman cu ceva din zilele si momentele alea, cu amintiri, cu o esenta a vietii pe care nu reusesc sa o descriu in cuvinte.

Asa ca aleg sa fiu acolo unde sunt, sa fac ce fac in momentul ala si sa o fac bine. Aleg sa imi traiesc viata si sa constientizez asta. Aleg sa fiu prezenta in viata mea si sa mi-o traiesc in fiecare clipa, in loc sa o las sa mi se scurga printre degete. Aleg sa apreciez ceea ce mi se intampla (bun sau rau), aleg sa simt, aleg sa merg la pas in loc sa alerg dupa iluzii si lucruri imposibile.

Voi cat de prezenti sunteti in viata voatra?

 

 

Dormi asa cum ti-ai asternut

Azi am realizat ca petrec de 2 ori mai mult timp cu colegii, decat cu fiul meu. Imi vad colegii mai mult decat imi vad fiul sau sotul. Nu, nu iau in considerare timpul in care dorm (de ce l-as lua?).

Da, stiu ca ar trebui sa ma bucur ca am un job, ca am colegi pe care sa ii vad zilnic, dar nu asta e problema mea. Problema e ca am ajuns sa traim intr-o societate in care ne falim ca familia e pe primul loc desi, incet-incet o impingem tot mai jos pe lista. Ne vedem tot mai putin si cand ne vedem suntem preocupati sa ne citim mailurile  (ca doar avem smartphones cu totii, sa le si folosim), sa ne uitam la televizor (avem si o scuza buna – trebuie sa fim la curent cu ce se mai intampla prin lume), sa ne intalnim cu prietenii (doar suntem fiinte prin excelenta sociale), sa facem cumparaturi, curat, mancare, sa reparam masina si multe, multe altele.

Si timpul cu familia? Se reduce cam la 2 ore pe zi daca stai sa faci niste calcule, poate si mai putin. Cred ca din cauza asta a si aparut vorba aia ca “nu e important cat timp petreci cu cineva, ci cum il petreci”. Bullshit I say! Traim intr-o societate unde accentul nu se pune pe familie!!! Suntem niste animalute ce suntem dresate sa muncim tot mai mult si tot mai bine. Altfel nu imi explic cum familia poate sa ne ocupe o parte atat de mica din viata.

A fost o vreme in care ma tot miram ca nu apuc sa vorbesc cu ai mei cand vin in vizita, sau cand mergem noi la ei. Cum sa apuc, daca aveam cu totii cu totul alte prioritati? Parca suntem programati sa incercam sa inghesuim cat mai multe activitati intr-un timp extrem de limitat, incercam sa ridicam asta la nivel de arta si ne mandrim cand inregistram cate un succes pe partea asta. Oare chiar asa ar trebui sa fie? Ma revolt impotriva celui care decide ca asa ar trebui sa fie! Sigur este ursuz, lacom, egoist si SINGUR!

Traim in lumea pe care ne-am creat-o… si asta ne ocupa tot timpul. Literalmente.

Category: Pentru ca pot  Tags: , ,  Leave a Comment

Numar in soapta

Secunde. Tic-tac, tic-tac. Se aduna. Se fac minute.

Minutele se tarasc incet, ca un batran in carje. Nici o graba. Si totusi, se fac ore.

Orele se inghesuie, se ascund si apoi trec pe langa mine. Zi, apoi noapte, apoi iar zi.

Nerabdare. Teama. Neputinta. Speranta. Suspans.

Inima imi bate mai tare. Imi tin respiratia. Cuvintele isi pierd sensul si plutesc in jurul meu fara sa aiba o forma. Timpul se invalmaseste doar ca sa ma ocoleasca pe nesimtite. Rade de micimea mea, in eternitatea lui.

Dezamagire. Incep din nou sa numar secundele. Minutele. Orele. Zilele.

Speranta.

Category: Aiureli  Tags: ,  Leave a Comment