Tag-Archive for » mama «

Incursiune in viata unei mame – o noapte minunata

Toata lumea stie cat de frumos e sa fii mama, cat de simplu, cat de interesant! Β Dar care sunt ingredientele unei nopti minunate (stiu… deja suna ca o reclama proasta)? Urmeaza pasii de mai jos. Spoiler alert – e nevoie de un copil, preferabil propriu…

1. Fii obosita, cat de obosita se poate. Daca scara e de la 1 la 10, trebuie sa fii pe la un 12, minim. Asa obosita incat pe la ora 8 seara (adica atunci cand ajungi acasa cu copilul din dotare) nu esti in stare decat sa iti schimbi hainele si sa te asezi in pat. Asta ca sa nu te pui direct pe jos. Nu dormi… cum sa lasi copilul de capul lui si sa dormi?? Doar stai in pat pentru ca nu te poti mobiliza sa faci nimic. Nici macar masa de seara. Nici macar sa hranesti cainele.

2. Poate ca totusi ar trebui sa se manance in casa asta… Nu, tu nu poti, ca esti prea obosita (cred ca nu va imaginati de ce resurse e nevoie ca sa tii ochii deschisi la masa, darmite sa si mesteci!!). Deci apari la masa (noroc ca una bucata sot, care intre timp a ajuns acasa, a scos niste chestii din frigider si le-a pus pe masa), macar sa faci act de prezenta. Insisti sa manance copilul ceva si cand pui mana pe el, constati surprinsa ca are mainile reci. Dar el e un calduros, nu are niciodata mainile reci!

3. Trece si ora mesei, revii in pat, gandindu-te ca IN SFARSIT poti sa dormi. Pana la urma e chiar tarziu, uite, e… ora 9. Pffff, sa sarim peste acest aspect si sa zicem ca e o ora normala si perfect justificata la care sa iti fie extrem de somn. Bliss! Patul e moale, te-ai pus comod, inchizi ochii…

4. Si vine copilul: “Mami, mi-e frig, pot sa vin sub plapuma langa tine?” Ha? Frig? Tie? Deci cine esti si din ce dimensiune paralela te-ai teleportat aici? Tie intotdeauna ti-e cald! Usor neincrezatoare, te gandesti ca vrea doar putina atentie si si-a gasit scuza perfecta. Mormai un “Bine” si gata. Cand se infiinteaza langa tine, in secunda 2 (inca imbracat in hainele de strada, bine, fara ghete si geaca… doar are si el 5 ani), constati ca manuta pe care o pune cu drag pe obrazul tau deja incalzit de somn/patura/oboseala/ce-mai-conteaza-de-ce/etc e sloi…

5. Si-acum, fix acum, se trezeste instinctul ala de mama care asa de lejer dormea… Si pui mana pe picioarele lui (evident, dupa ce scapi de sosetele aferente) – reci si ele. Fruntea – calda, cu potential bun de a deveni fierbinte. Burtica – si mai calda. Oboseala si somnul – inca acolo. Cu ultimele resurse de energie il schimbi in pijama (el pare, brusc, mai obosit ca tine) si ii iei temperatura – 37 cu 8. Na bun, inca nu e cazul de medicamente dar cum tu-ti cunosti copilul mai bine de atat, stii sigura ca va fi cazul in curand. Te gandesti ca ii mai iei temperatura peste o jumatate de ora si… adormi. Nu, n-ai vrut sa adormi… Te-ai gandit ca doar inchizi ochii putin – nu te demachiasesi, nu te spalasesi pe dinti… chiar mai aveai lucruri de facut inainte, pe langa jumatatea de ora de asteptat pentru a lua temperatura!

6. Te trezesti panicata. Pui mana rapid pe copil. Arde. Ceasul? 22.49. La naiba, ai adormit! Iti dai doua palme (mental, ca n-ai timp de pierdut), inhati termometrul, il vari sub bratul stimabilului copil care doarme in timp ce se delecteaza cu niste frisoane amabile si un somn agitat. Si termometrul nu se mai opreste… 39. Si frisoane. Buuun, sa intre in actiune fortele speciale:

– medicamentul – dat!

– dezbracat copilul – facut! (n-am luat-o razna… asa se face la febra mare)

– acoperit copilul cu un cearsaf subtire (deh, esti mama, inca are frisoane) – facut!

– sosete ude – puse in picioarele stimabilului copil.

7. Si-acum…. Cea mai faina etapa – asteptarea. E perioada aia in care si daca ti-e rau de oboseala oricum nu poti adormi de stres. Nu esti in stare sa faci nimic constructiv pentru ca nu te gandesti decat ca ai vrea sa ii iei temperatura si sa fie totul ok, sa fi disparut complet febra, si frisoanele si somnul agitat…. Asa ca numeri – nu oi!!!!! in nici un caz nu oi!! Numeri secunde, minute, iti faci mental bagajul pentru spital (si pt el si pt tine), calculezi timpul necesar drumului pana acolo, hotarasti ca esti dispusa sa renunti la carnet daca situatia impune un drum rapid, iti amintesti in trecere si de vreo x taskuri pe care le-ai mai avea de terminat la lucru, exilezi nemiloasa gandurile legate de lucru si atentia revine la numarat minute pana poti lua iar temperatura.

8. Ha! A trecut jumatatea de ora! Iei temperatura triumfatoare. Mint, desigur, ce triumf? Ii iei temperatura cu inima in chiloti (scuzati-mi franceza…), rugandu-te de termometru (da, ai citit bine, te rogi fix de termometru care, stii tu mai bine, undeva are un dispozitiv secret prin care iti citeste gandurile…) sa se opreasca si sa nu mai adauge grad dupa grad. Si se opreste. 38 cu 9! Succes total!!!!!!! Nu prea pare, nu-i asa? Hehe, dar e! Nu numai ca temperatura nu a mai crescut, dar a si scazut cu o unitate!! Genial! Adio bagaj pentru spital, stres, nopti lungi nedormite. Yeeeeey!

9. Nu poti topai, n-ai cu cine te bucura asa ca te multumesti sa zambesti de una singura. Pui mana pe sosetele ude cu o jumatate de ora in urma. Sunt uscate. Faci mental o gluma proasta, cum ca ai putea sa aduci hainele intinse la uscat si sa le pui pe copil, ca s-ar usca mai repede. Iti dai doua palme (tot mental, desigur, doar nu vrei sa trezesti copilul cu zgomotul facut) pentru gluma proasta si te duci si tu sa te speli pe dinti si sa te demachiezi, ca omul normal la ora 11.30 noaptea….

10. Urmatoarea tura de luat temperatura e peste o jumatate de ora dar acum stresul s-a dus. Si somnul… insa asta deja nu mai conteaza. Situatia e sub control. Asa ca dezgropi filmele alea pe care astepti de o eternitate sa le vezi. E o noapte alba minunata… Cel putin pana creste iar temperatura…. πŸ™‚

 

Category: Copii  Tags: ,  Leave a Comment

Un copil minunat

Cel mai frumos lucru ce mi s-a spus azi e ca am un copil minunat pentru ca l-am crescut bine. Si asta de catre cineva care chiar stie ce vorbeste si nu avea nici un motiv sa ma flateze.

Deci nu am stat chiar degeaba in ultimii 2 ani, nu degeaba am avut nopti nedormite si zile in care nici macar nu apucam sa ma uit in oglinda. Nu degeaba am renuntat la ispita numita “job” si am stat acasa atat cat imi permite legea. Nu degeaba mi-am inghitit vorbele in loc sa tip sau sa ridic vocea. Nu degeaba mi-am ascuns groaza la prima cazatura. Nu degeaba mi-am ascuns lacrimile la prima problema serioasa aparuta. Nu degeaba am invatat cantecele de copii. Nu degeaba am renuntat sa imi vad prietenii. Nu degeaba am renuntat sa fac orice doar pentru ca o voce vesela sau suparata sau nerabdatoare sau plina de mirare striga: “maaaaa-maaaaa”.

Nimic n-a fost degeaba si nu regret nimic. Ma bucur doar ca am avut si am sansa sa fac toate astea.

E fascinant sa vad de cat de putin are nevoie o mama ca sa fie fericita: un zambet, un dintisor, un cuvant nou, o manuta intinsa, o treapta urcata fara ajutor, un animalut de plus strans in brate, o privire, o imbratisare, un pupic (indiferent ca e primul, al doilea, sau al 9786-lea), un zuluf format pe neasteptate, prima cana de lapte bauta fara ajutor, primul pas… orice reusita, oricat de mica e, trezeste o bucurie de mii de ori mai mare in mine decat in copilul meu.

Fericirea lui e fericirea mea. E absolut minunat!

Category: Copii  Tags: , ,  Leave a Comment

Tips and tricks pentru mamici si tatici – 1

M-am gandit de vreo 10 ori inainte sa scriu postul asta si nici macar nu imi dau seama de ce am ezitat atata. E vorba pur si simplu de niste sfaturi pentru mine (daca voi mai avea nevoie de ele) si pentru cei/cele care considera ca le prind bine. Nu sunt intr-o ordine anume, ci asa cum mi-au venit in minte. In plus, sigur o sa imi mai amintesc vreo 235 de lucruri, asa ca asta e partea 1 πŸ™‚

1. Foarte important: aveti incredere in instinctele voastre de parinti. Faceti ceea ce simtiti ca e mai bine pentru bebelusul vostru, nu ce va spun altii sa faceti. Cu siguranta ca veti primi 10.327 de sfaturi de la binevoitorii vostri prieteni, parinti, rude, etc. Nu uitati insa ca fiecare copil e diferit si unic in felul lui si ca ce s-a aplicat la copilul fratelui matusii bunicii prietenei celei mai bune e posibil sa nu i se potriveasca micii voastre minuni. Ca parinti, intotdeauna o sa simtiti ce e mai bine. Aveti incredere in voi!

2. Mamici, daca aveti destul lapte, alaptati copilul (fara alte suplimente de lapte praf) pana la 6 luni. Abia dupa ce implineste 6 luni incepeti diversificarea.

3. Bebelusii de pana in 6 luni (ma refer la cei alaptati) nu au nevoie nici de apa nici de ceai. Ei iau absolut tot ce au nevoie din laptele lui mami.

4. Pe langa laptele matern, puteti sa ii ajutati totusi cu picaturi contra colicilor (Sab Simplex, Bonnisan sau ce va mai recomanda medicul).

5. Hrana la cerere – da, dar cu un mic program atasat. Adica faceti cumva sa nu ii dati sa pape mai des de 2 ore ca o sa va oboseasca la maxim ritmul asta (mai ales in timpul noptii) iar lui bebe nu o sa ii faca bine la stomacel (ma refer acum la bebelusii ce au depasit 1 luna). In timp intervalul va creste la 3-4 ore, insa ar fi minunat sa tineti minte ca exceptiile intaresc regula. Uneori copiii pur si simplu vor sa manance mai repede. Cata vreme nu devine un obicei, e super ok. La urma urmei nici noua nu ni se face foame la ore fixe in fiecare zi.

6. Nu treziti copilul ca sa manance, chiar daca s-a facut ora mesei, dupa calculele voastre. Stomacelul bebelusului vostru are propriul lui orar, ce nu tine seama de calcule. Pentru el/ea (bebe) e mai important sa doarma daca asta doreste sa faca. Copiii cresc in somn, asa ca somnul e foarte benefic pentru ei…si pentru parinti, asa ca, decat sa-l treziti, mai bine dormiti si voi macar o ora. O sa va prinda bine, cu siguranta.

7. Mamici, cata vreme alaptati, incercati sa va tineti de regimul pe care vi-l recomanda medicul la iesirea din spital si sa beti multe lichide (apa plata, ceaiuri pt lactatie si compot de mar – ideale pt stimularea lactatiei). E bine pentru bebe si o sa va ajute sa reveniti la dimensiunile dinainte de sarcina mai repede decat va asteptati πŸ˜›

8. Cand vine momentul diversificarii, incepeti cu sucul de morcov. E mai putin dulce decat cel de mar si daca incepeti cu cel de mar s-ar putea sa aveti surpriza ca il refuza pe cel de morcov din cauza ca nu are acelasi gust dulce.

9. Incepeti sa ii dati sucul treptat (o lingurita in prima zi, apoi 2 in a doua zi, etc).

10. Incepeti cu prima lingurita din procesul de diversificare undeva in cursul diminetii, dar nu la prima masa, cand bebelusul e foarte flamand. Intai ii dati lingurita de suc si apoi lapticul, ca la o masa normala.

11. Intotdeauna cand introduceti un aliment nou, incercati sa o faceti dimineata ca sa puteti sa urmariti copilasul. Poate face alergie la orice. Asta nu inseamna ca va si face!

12. Daca minunea voastra mica se decide ca pur si simplu nu vrea sa incerce azi un aliment nou, nu o fortati. Lasati-o sa pape ce ii place si incercati Β din nou respectivul aliment peste o saptamana. S-ar putea sa il adore πŸ™‚

13. Incercati sa nu adormiti copilul legandandu-l. E un obicei care o sa va doara (literalmente) dupa vreo cateva luni, cand in miezul noptii copilul va urla pentru ca nu poate adormi, din cauza ca nu e leganat.

14. Tineti-va copilul in brate cat mai mult, ca sa va simta aproape. Cand va simti nevoia sa isi afirme independenta o va face. Pana atunci insa, langa mama si tata e cel mai bine.

15. Nu uitati ca nu se pune problema sa rasfatati copilul, inainte ca acesta sa implineasca 1 an, asa ca incercati sa ii oferiti tot ce isi doreste si considerati ca are nevoie.

16. Vorbiti mult cu copilul vostru. Nu conteaza ca nu va poate raspunde. In creierul lui se creeaza conexiuni si, in timp, va intelege tot ce ii spuneti. Copiii inteleg ceea ce spunem cu mult inainte sa poata vorbi.

17. Explicati-i, cantati-i si povestiti-i cate in luna si in stele, dar cu calm. Un copil la care se tipa in mod frecvent este un copil stresat (pe nedrept si mult prea devreme).

18. Spuneti-i copilului in fiecare zi ca il iubiti. Va va face bine amandurora.

19. Lasati copilul sa socializeze (preferabil cu alti copii de varsta lui), chiar incurajati-l sa faca asta (dar fara sa il fortati).

20. Sunt niste vorbe din batrani pe care eu nu le suport. Printre ele: “la masa nu se vorbeste” si “unde da mama/tata creste”. Nimic mai fals si mai gresit.

20.a) In primul rand, la masa se vorbeste!!!!! Masa e locul si momentul in zi in care se strange toata familia la un loc. Se vorbeste despre cum si-a petrecut fiecare ziua, ce s-a mai intamplat, ce reusite a avut fiecare, probleme intampinate, se gasesc solutii. E adevarat, discutiile astea nu trebuie sa devina un stres si o povara. La masa nu se fac reprosuri! Dar se vorbeste. Si, cat e copilul mic, se si canta πŸ™‚

20.b) Acolo unde da mama/tata creste durere, resentiment, vina, frustrare. Bataia niciodata nu rezolva nimic, decat poate temporar. Pe termen lung insa, traumele raman, sub o forma sau alta. Bataia nu e nici rupta din rai, nici buna, nici recomandata. Iubirea, da πŸ™‚

21. Iubiti-va copilul asa cum e. Mi se pare inutil sa il comparati cu altul, pentru ca fiecare copil are ritmul lui de crestere si de dezvoltare (fizica si psihica). Iubiti-i calitatile si incercati sa ii corectati bland defectele. La urma urmei, e copilul vostru si, recunoasteti!, e perfect asa cum este πŸ™‚

Daca v-a placut prima tura de sfaturi/sugestii/pareri, aruncati o privire si pe celelalte publicate:

Tips and tricks pentru mamici si tatici –Β 2

Tips and tricks pentru mamici si tatici –Β 3