Tag-Archive for » copil «

Job? Familie? Amandoua?

Acum 2 ani inca nu imi cunosteam fiul. Imi iubeam jobul si nu credeam ca o sa rezist mai mult de 6 luni departe de el. Eram unul din oamenii aia norocosi care se trezesc cu drag stiind ca urmeaza o zi de munca. Imi faceam treaba cu placere, mai ales ca lucram cu niste oameni foarte de treaba. Preventiv (si datorita sfatului unui om pe care mi-ar placea tare mult sa il consider prieten) cand eram intrebata cat o sa stau in concediu raspundeam “un an, probabil”.

Apoi s-a nascut fiul meu, Jesse, si mi-a schimbat nu doar intregul stil de viata ci si intregul sistem de valori. Mi-a completat viata intr-un mod in care nimeni si nimic altceva n-ar fi putut sa o faca. Mi-a aratat o parte a vietii de care m-am indragostit iremediabil. Nici o clipa, inainte sa il tin in brate, nu mi-am imaginat ca omuletul asta o sa ma schimbe atat de mult. Nu poti explica cuiva care nu este parinte ce inseamna sa ai un copil, pentru ca asta e una din experientele ce pot fi intelese doar dupa ce treci prin ele.

Acum 2 ani deschideam cu multumire un fisier Excel, gandindu-ma deja in ce fel il pot modifica, ce formule pot introduce, astfel incat sa obtin din el maximul de informatii. Era o adevarata placere sa fac rapoartele, sa studiez cifrele, sa ma “joc” cu ele pana obtineam ce vroiam si aveam nevoie. Da, stiu, 90% din populatia globului uraste asa ceva. Eu nu 🙂

Acum cea mai mare fericire e sa ma trezesc dimineata si sa imi vad fiul zambind de bucuria revederii, sa-mi vad sotul si fiul jucandu-se si razand impreuna, sa fiu mama si sotie.

Mai am cateva luni si voi incepe din nou lucrul. Nu fara oarecare emotii. O sa ma duc intr-un loc nou (biroul si-a mutat locatia in perioada in care am fost in concediu), alaturi de oameni noi (cred ca din vechii colegi mai cunosc maxim 30%), pe un job nou (asta e o presupunere, din moment ce este cineva care m-a inlocuit in tot timpul asta si n-ar avea sens sa fie ea cea schimbata pe alt job), luand totul de la zero. Nu conteaza cat de buna am fost la ceea ce faceam  inainte de a intra in concediu. Timpul a trecut si e ca si cum n-as fi existat in firma. Chiar e un nou inceput si trebuie din nou sa demonstrez din nou ce pot si cat pot.

Oricat de mult imi iubesc fiul (si credeti-ma, in privinta asta am ajuns sa inteleg ca iubirea mea efectiv nu are limite), se pare ca, totusi, am nevoie si de un alt fel de interactiune umana, de un alt tip de satisfactii in viata. Presupun ca asta e rolul jobului. Le admir pe mamele care sunt casnice, care si-au dedicat viata copiilor, pentru ca am realizat ca e un lucru ce cere mari sacrificii personale. Eu insa, nu as putea face asta.

Ma intreb acum: chiar e posibil sa pastrezi un echilibru intre job si familie? Chiar poti fi bun la amandoua? Chiar le poti pastra la un nivel foarte satisfacator (pentru tine si toti cei implicati) fara a sacrifica nici una dintre ele? Sincer, sper ca da. Sper ca o sa pot cat sunt la lucru sa ma gandesc doar la ce am de facut in ziua respectiva (legat de job, desigur) si cand ies pe usa biroului sa ma concentrez doar asupra familiei mele.

Si totusi… oare chiar e posibil un echilibru perfect intre job si familie?

Category: Pentru ca pot  Tags: , ,  12 Comments

Nazbatia nr. “tz”

Sa nu ma intelegeti gresit, sunt foarte mandra cand vad ca micuta mea comoara da dovada de initiativa. Ieri a luat matura de la locul ei si a inceput sa o tarasca dupa el. Obisnuita sa faca asa de fiecare data cand ii cade o bucata dintr-un biscuit din mana (mai ales daca reuseste sa si calce pe-acolo si sa faca totul faramite) nu m-am stresat. De obicei il las sa isi faca damblaua si dupa ce strange el “mizeria” si abandoneaza uneltele, ma duc eu si adun tot. Doamne fereste sa descurajez copilul cand vrea sa se faca util si sa ma ajute.

Asa am facut si ieri. Dupa cateva minute caut matura. E pe jos, langa faras. Caut firimiturile sau scamele pe care remarcabilul meu copil a incercat sa le adune. Nu le vad la prima privire asa ca ma uit mai atent si observ o bucatica de banana bine intinsa pe jos si pe matura 🙂 La asta nu ma asteptasem 🙂 Sa-l cert? Nici vorba! El a fost foarte bine intentionat. Asa ca am pus mana pe matura, am spalat-o, am luat un servetel si mopul si am curatat urmele “curateniei” facute de ajutorul meu principal. Ah! Si m-am bucurat in sinea mea ca nu a ajuns toata banana pe jos 🙂

La sfarsit, am laudat invatacelul c-a facut curat. Trebuia sa-i vedeti fata stralucind de mandrie, ca sa intelegeti ca s-a meritat tot efortul 🙂

Category: Copii  Tags: , , ,  2 Comments

Ce m-a invatat copilul meu

Se spune ca noi, parintii, avem rolul de a ne educa copilul, de a-l invata, de a-l ajuta sa se descopere pe sine insusi si lumea inconjuratoare. Dar prea putin am auzit despre ceea ce ne invata copiii pe noi.

Eu ii sunt recunoscatoare fiului meu pentru tot ce m-a invatat. Uneori chiar ma intreb care pe care invata mai multe.

Sigur unii dintre voi au acum un zambet usor superior si se gandesc “Da, sigur! Ce putea sa o invete un copil asa de mic?” Ei bine, asta m-a invatat pana acum copilul meu:

– sa cant 🙂

– sa spun poezioare 🙂

– sa dorm in 2 ore cat pentru o noapte intreaga 🙂

– sa ma bucur de o zi frumoasa 🙂

– sa privesc cu alti ochi frunzele, copacii, luna, norii, pasarile, iarba, florile, cainii, pisicile 🙂

– sa gatesc sanatos 🙂

– sa mananc sanatos 🙂

– sa fac curat in 30 minute 🙂

– sa imi apreciez mai mult parintii 🙂

– sa-mi dau seama care imi sunt prioritatile 🙂

– sa ma joc cu mingea 🙂

– sa apreciez puterea exemplului personal 🙂

– sa iubesc asa cum n-am iubit niciodata, neconditionat, fara sa cer absolut nimic inapoi 🙂

– sa ma bucur de balti (atat cele din casa cat si cele de afara) 😀

– sa iubesc un zambet sau un chicot de bucurie 🙂

– sa am rabdare (asta n-a fost niciodata punctul meu forte) 🙂

– sa ma bucur de un simplu “cucu – bau!” 🙂

– sa apreciez fiecare minut pe care il traiesc 🙂

– sa zambesc chiar si atunci cand sunt suparata 🙂

– ca fericirea are un chip: al lui 🙂

– sa fac compromisuri… multe… des… cu zambetul pe buze si multa intelegere 😛

– ca nimic nu e prea murdar 🙂

– ca nimic nu e prea curat 🙂

– ca baltile cu apa sunt infinit mai bune decat cele cu noroi (dada, chiar exista mai multe categorii de balti, nu stiati??) 😛

– ca un rosu-n gat e treaba serioasa 🙁

– sa dau explicatii la orice pas 🙂

– ca orice durere trece mai usor cu un zambet si multa iubire 🙂

– ca o suparare minora este, de fapt, sfarsitul lumii uneori 🙂

– sa rad cu pofta 🙂

– sa traiesc clipa (de la Alina – corect si adevarat) 🙂

– o limba noua, pe care o vorbim si intelegem doar noi doi 🙂

– ca o temperatura de 38 cu 7 poate fi o veste buna 🙁

– ca o voce subtirica poate exprima intr-un singur cuvant o bucurie mare cat lumea-ntreaga 🙂

– sa fiu mult mai curajoasa dar sa-mi fie de 2 ori mai multa teama, in acelasi timp

– sa fiu mai inventiva (mai ales cand vine vorba de explicatii) 🙂

ca atunci cand imi doresc ceva, cel mai simplu este sa spun ce vreau 🙂

Lista va continua, o voi actualiza destul de des, asa ca va astept sa reveniti si sa descoperiti ce ma mai invata copilul meu! 🙂

Cele mai recente invataturi sunt ultimele 🙂