Tag-Archive for » copii «

Craciun cu speranta

Acum un an, la vremea cand copiii impodobeau bradul si isi primeau cadourile de Craciun, fiul meu primea o perfuzie iar eu simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare incercand sa pricep niste cuvinte ce atunci nu aveau logica. Ne-am petrecut sarbatorile in spital si a fost cel mai trist si mai urat Craciun pe care l-am trait pana acum. Dar, in ciuda aspectului negativ, Craciunul ala m-a invatat ca exista oameni cu inima mare, care cu un cuvant, un zambet si o fapta buna au reusit sa imi ridice moralul si sa imi readuca speranta in inima.

Pentru ca am vazut ce inseamna un gest mic si cata importanta are el pentru moralul celor aflati in spital, anul asta am vrut sa incerc si eu sa aduc un pic de bucurie si speranta celor ce nu pot fi acasa de sarbatori. Am reusit cu ajutorul unor oameni absolut minunati, care mi-au fost alaturi asa cum a putut si a vrut fiecare: Andreea (fara de care nu m-as fi mobilizat si nu pot sa ii multumesc indeajuns pentru asta), Corina, Ralu, Silviu, Sarita, Andre, colegii mei de la birou si Benny. Pusi asa, cu virgula, par putini, dar cand ai inima mare, numarul se multiplica considerabil. Cadourile au ajuns la toti copiii de la spital duminica, 23 decembrie, inainte de pranz. Am dat peste asistente foarte de treaba care ne-au dus pe la toti copiii (la toate sectiile unde ne-a fost permis accesul). Am vazut zambete, surpriza, bucurie, durere muta (asa cum doar o mama o poate simti si intelege), atasament rapid de un cadou, liniste, neincredere si speranta. Initial  ne-a fost teama ca nu o sa avem destule cadouri dar au ajuns pentru toata lumea. Ne-au ramas cateva, care au ajuns la niste copii sarmani, care dormeau/stateau, alaturi de mama lor, pe asfalt, in frig, langa piata Iosefin. Nu exista cuvinte sa va pot descrie cum au primit cadourile acei copii.

A fost cel mai frumos lucru pe care l-am facut vreodata de Craciun si vreau sa va multumesc tuturor celor care m-ati ajutat. Sunteti niste oameni minunati si va sunt recunoscatoare dincolo de cuvinte pentru gestul vostru.

Acum imi privesc fiul cum doarme linistit si ma bucur ca ne petrecem primul Craciun in propria noastra casa. Ieri am impodobit bradul impreuna, cu rasete, bucurie si aplauze starnite de palme mici. Maine vine Mosul si suntem fericiti. La fel va doresc si voua.

Craciun fericit tuturor!

 

A fi sau a nu fi…parinte

Am citit articolul asta – Parents who hate parenting: The latest trend – si nu-s deloc de acord cu studiul celor din Canada.

E adevarat ca a aduce un copil pe lume inseamna, din punct de vedere financiar, costuri mult mai mari, mai ales daca vrei sa ii oferi o mancare sanatoasa si cele mai bune conditii (de care copilul chiar are nevoie, nu de pasarelele pe care le au unii). E adevarat ca avem copii din ce in ce mai tarziu in viata, asa incat avem timp sa realizam la ce renuntam. E adevarat si ca renuntam la multe (asta daca chiar vrem sa ne ocupam noi de copilul nostru si nu altii).

Dar mi se pare absolut stupid sa spui ca idealizezi frumusetea rolului de parinte pentru a justifica niste costuri financiare (si stupid e un cuvant bland). Asta poate veni doar de la cineva care nu are copii, de la cineva care nu stie ce inseamna prima lacrima (inca imi amintesc ziua in care am vazut prima lacrima a lui Jesse), sau un zambet sau un mers ezitant, sau un dintisor, sau o lauda de la cresa, sau o reusita la scoala, la facultate sau in viata in general, a copilului tau.

Sunt multe lucruri la care am renuntat cand am ales sa devin mama dar asta pentru ca (mai mult sau mai putin constient) eu am ales la ce sa renunt. E adevarat ca pe unele le regret dar stiu sigur ca pot sa le aduc inapoi in viata mea daca si cand imi doresc cu adevarat sa fac asta.

La fel de adevarat este ca nu pot descrie in cuvinte cat de frumos este sa fiu parinte. Sunt constienta ca experienta asta nu e traita la fel de toti oamenii, dar pentru mine este absolut minunata. Nu, nu e totul roz bombon cu picatzele. Dar bucuriile predomina neplacerile si suisurile sunt mai multe decat coborasurile (imposibil de conceput pentru unii, stiu).

Cand ma intreaba cate o colega sau prietena cum e sa fii mama nu pot sa ii raspund decat ca e cel mai frumos lucru de pe lume. Ii spun si ca e greu (de ce sa mint? chiar e uneori!) dar momentele frumoase le pun intr-o umbra densa pe cele grele. Sentimentul pe care il am cand ma uit la copilul meu nu il am in nici o alta circumstanta si nu l-as da pentru nimic.

Oamenii care nu au copii sunt la fel de multumiti de viata lor ca si cei care au copii? Foarte bine. E important sa fii multumit cu viata ta si cu alegerile facute. Dar comparatia asta e asa, ca si cum ai compara mere cu pere. Cum poate un om care nu are copii sa stie daca ar fi fost mai multumit de viata lui daca ar fi avut copii? La fel, cum poate un parinte sa stie daca i-ar fi placut mai mult viata lui daca nu ar fi avut copii? De unde sa stie, oricare dintre ei, cum ar fi fost?

Cred ca a deveni parinte este si e bine sa fie o alegere personala. E important sa fim impacati cu alegerile facute si sa ne bucuram de ceea ce avem in loc sa tanjim dupa “cioara de pe gard” (sau “cioara ce ar fi putut sa fie pe gard”). Noi suntem cei care ne traim viata, nu cei care ne “cerceteaza” si apoi emit concluzii savante.

Eu zic sa ne traim vietile cu bucurie si cu multumire, chiar daca nu avem tot ce (poate) am fi putut avea in conditii diferite. Viata e a noastra si e asa cum ne-o facem!

 

Tips and tricks pt mamici si tatici – 3

Inainte de orice, va rog sa nu uitati ca nu sunt medic specialist si ca toate sfaturile pe care le astern aici sunt culese din viata mea si oferite voua pentru a fi citite, filtrate prin propriul vostru creier si adaptate cum socotiti mai bine pentru voi si copilul/copiii vostri. Nu sunt in nici un caz litera de lege 🙂 In cazul in care va intereseaza mai exista Tips and tricks pentru mamici si tatici – 1 si Tips and tricks pentru mamici si tatici – 2. Sper sa va foloseasca 🙂

1. Pastrati-va optimismul. Cat am fost insarcinata mi-am dorit clipa de clipa sa stiu, sa am confirmari ca bebe e bine. M-as fi dus la ecografie in fiecare zi daca as fi putut. Noroc ca nu se poate!!! Asa ca mi-am luat gandul de la tot felul de treburi negative si nu mi-am mai facut probleme (atat cat am putut). Imi repetam tot timpul ca bebe e bine, sanatos, ii cantam, il mangaiam, ii povesteam (cat era in burtica). Stiam ca ma aude. De multe ori imi si raspundea 🙂

2. Pregatiti-va bagajul pentru spital (de fapt bagajele – unul pt voi si unul pt bebe) cu o luna inainte de data teoretica a nasterii. Puneti-va deasupra lucrurile de care veti avea nevoie in travaliu si imediat dupa nastere.

3. Timpul trece greu in spital, asa ca luati-va cu voi o carte, un mp3 player cu casti, integrame… orice credeti ca v-ar face placere si nu ocupa prea mult loc in bagaj.

4. Mami, daca ai posibilitati financiare, fa un curs Lamaze. Chiar daca nasti prin cezariana, cursul Lamaze te va ajuta sa te pregatesti moral pentru nastere si te va ajuta sa afli la ce sa te astepti (in spital si apoi acasa, cu bebe). In plus, s-ar putea sa inveti si cateva miscari folositoare de gimnastica pentru acasa (dar asta depinde de felul in care e organizat cursul). Ah! Apropo, la cursul Lamaze ar fi frumos sa mearga si tati, ca ar avea destule de invatat.

5. Mami, indiferent ce tip de nastere alegi (sau iti recomanda medicul), e bine sa faci cat ai multa miscare cat timp esti insarcinata (daca nu cumva ai contraindicatii in acest sens). Plimba-te cat mai mult (pe jos), fa gimnastica pentru gravide, inoata (cu acordul medicului), dar fara eforturi exagerate!!!!

6. Mami, desi se zice ca in sarcina trebuie sa mananci pentru 2… nu e chiar asa 🙂 Mananca atat cat ai nevoie, dar nu uita ca nu trebuie sa termini neaparat toata cutia de ciocolata acum, nici borcanul cu dulceata, nici ala cu muraturi, nici tava de prajitura. Mananca in schimb multe salate (de cruditati, nu de-alea cu maioneza!!), multe fructe proaspete, bea multa apa. Te vei simti mai bine.

7. De cativa ani e o moda cu recoltarea celulelor stem. Spre deosebire de alte trenduri care mai de care mai fistichii si mai inutile, asta e unul cu beneficii mari, dupa parerea mea. Cel mai bine e sa nu aveti nevoie niciodata de celulele stem. Dar, daca totusi viata decurge altfel decat ne dorim noi, macar dati-i copilului vostru o sansa in plus la ea. Alegeti o companie de incredere si nu va lasati descurajati de partea financiara. Sunt companii care acorda tot felul de facilitati in ce priveste plata, asa ca interesati-va macar.

8. Se naste bebe. E mic si vi se pare atat de fragil incat va e teama si sa ii schimbati hainutele? Sa nu va fie 🙂 Copiii nostri sunt incredibil de puternici si de elastici. Cu atentie, hainute potrivite si putina indemanare o sa va descurcati de minune. Aveti incredere in voi.

9. Eu va sfatuiesc sa spalati hainutele noi inainte sa il imbracati pe copilul vostru cu ele. Nu aveti de unde sa stiti cat praf este pe ele, cat au stat pe raft, cum au fost transportate sau cine a mai pus mana pe ele. Protejati-va copilasii si spalati-le hainutele noi.

10. Cand spalati hainutele lui bebe, nu exagerati cu cantitatea de detergent si balsam folosite, chiar daca va place tare mult cum miros hainutele dupa spalare. Bebelusii au pielea mai sensibila decat adultii si s-ar putea sa faca o iritatie de la detergent sau balsam folosite in exces.

11. Pentru hainutele micii voastre comori alegeti un detergent mai bland cu hainele si un balsam  la fel. Se gasesc si produse speciale pentru copiii, daca doriti. Eu nu le-am folosit, recunosc. Am avut o tentativa cu un detergent (Dermalin) dar, desi mi s-a spus ca se poate folosi si in masina de spalat, hainutele au ramas cu tot felul de bobite de detergent pe ele si a trebuit sa le mai spal o data. Asa ca m-am lasat pagubasa. Folosesc insa un detergent lichid de calitate si un balsam de rufe ce are mentiunea ca se poate utiliza si pentru piele sensibila.

12. Pe cat posibil (si imi dau seama cat de greu este lucrul asta in vremurile in care traim), nu faceti rabat la calitate cand e vorba de hainele, lucrurile, jucariile sau mancarea copilasului vostru. Nu ma refer acum sa cheltuiti o avere pe “marci” si “firme” de care a auzit toata lumea, ci la decizii de bun simt (zic eu). E comod sa iei mancare la borcanel, dar chiar ma indoiesc ca are aceeasi calitate si acelasi nivel crescut de vitamine precum mancarica pe care i-o puteti prepara voi, acasa, baietelului sau fetitei voastre. E drept ca un copil vrea toate jucariile pe care le vede, dar incercati sa nu cedati la orice nimic, la orice tampenie din plastic ce nu e recomandata varstei lui/ei. Oferiti-i jucariile potrivite varstei, cu care nu se poate rani si pe care nu le poate desface ca sa inghita partile mai mici!!!!! Alegeti hainute din bumbac pentru pielea delicata a copilului vostru. Oricat de “misto”, “cool” sau “smechere” ar fi cele din materiale sintetice, pielea delicata a bebelusului/copilasului are nevoie sa respire, incercati sa tineti minte asta.

13. Am intalnit un tatic ce mi-a zis ca primii doi ani din viata copilului nu conteaza absolut deloc, ca abia dup-aia incep lucrurile importante. Nimic mai fals. In primii doi ani de viata se formeaza baza caracterului, a personalitatii si a obiceiurilor alimentare a copilului, au loc cele mai uimitoare schimbari in corpul si creierul lor. Nu imi bazez spusele pe ce-am visat azi-noapte ci pe tot ce am citit pana acum despre asta. In plus am vazut “live” transformarile uimitoare prin care a trecut fiul meu pana acum. Primii doi ani sunt extrem de importanti, tratati-i ca atare!

14. Din multe puncte de vedere, un copil trebuie tratat ca un copil. In ce priveste promisiunile insa, eu imi tratez fiul ca un adult pe care il respect, chiar daca are o varsta frageda (si am facut asa dintotdeauna). Atunci cand ii promit ceva, ma tin de promisiune. Da, uneori el uita, alteori insa nu si nu vreau sa ghicesc cand o face si cand nu. Prefer sa imi respect promisiunile si sa ii construiesc incet incet increderea in mine, o incredere ce sper sa dureze multi ani de-acum incolo. Un copil caruia ii promiti ceva ce nu indeplinesti ajunge sa nu te mai creada.

15. Copiii sunt datori sa descopere lumea asa cum pot si se pricep ei mai bine. De multe ori metodele lor sunt imposibil de inteles de catre noi: trag de perdele, sparg geamuri sau borcane (mai ales daca-s pline), rastoarna sticlele, baga mana in orice clipoceste (curat sau nu, e interesant pt ei), tropaie in toate baltile… si lista poate continua. Sunt psihologi care sustin ca unui copil nu trebuie sa i se puna limitari, ca nu trebuie sa ii spui niciodata “NU”. Eu consider ca nu e asa o idee buna. Cred ca limitarile trebuie sa existe, dar ele pot fi infatisate cu un ton bland ca o alternativa pentru copil, nu ca un “NU” taios, fara alte explicatii.

16. Uneori copilasul nostru face si nazbatii. E lesne de inteles ca pentru el asta e ceva distractiv, pentru ca nu ii sunt definitivate conceptele noastre de “bine” si “rau”. Inainte de a-l certa, explicati-i de ce nu e bine ce a facut, in propozitii scurte si pe intelesul lui. Nu e ceva usor, dar e logic daca stati putin sa va ganditi. De ce sa il certi inainte de a-i explica ce a gresit? Cine s-a nascut gata invatat? Cumva tu? Ma indoiesc 🙂

17. Nu te razbuna pe copil pentru supararile tale. El/ea n-are nici o vina ca te-ai certat cu sotia/sotul sau ca te-a enervat vecinul de la 3. Calmeaza-te si transforma nervii in blandete. In plus, experienta si discutiile cu alte mame m-au invatat ca te intelegi mult mai usor cu un copil daca il tratezi cu blandete si calm, decat daca strigi la el.

18. Nu va uitati copilul in fata calculatorului sau a televizorului. E usor sa dezvolte o dependenta fata de ele si va va fi greu sa il dezvatati (dar nu imposibil). In loc sa stea cu ochii lipiti de un ecran, mai bine alearga prin casa incercand sa va prinda, sau se ascunde dupa usa ca sa il gasiti, sau coloreaza (si mazgaleala fara sens pe o hartie e tot colorat pentru un copilas), sau picteaza, sau construieste turnulete, sau invarte o roata sau arunca o minge sau se joaca afara in nisip sau…orice altceva decat calculator si televizor; orice implica miscare si creativitate e mai bun decat ceva static si care nu stimuleaza in nici un fel inteligenta copilasului vostru.

19. Pentru copii, parintii sunt modele in viata, mai ales in primii ani de viata. Ne copiaza gesturile, mimica, comportamentul, vorbele. Observi ceva ce nu iti place la micutului/micutei? Inainte de orice altceva, analizeaza-te si vezi ce trebuie sa schimbi la tine.

Category: Copii  Tags: , , ,  Leave a Comment