Tag-Archive for » colegi «

Si-am inceput lucrul…

Va spuneam intr-un post anterior, ca urmeaza sa ma intorc la lucru. Cu emotii, cu intrebari, cu nerabdare, lucruri perfect normale dupa o pauza de peste 2 ani. Ei, s-a facut august si s-a intamplat minunea: am revenit in campul muncii 🙂

Toata lumea care stie de asta ma intreaba cum e, cum imi e. Cred ca e o surpriza pentru toti (chiar si pentru mine) sa pot spune ca e foarte bine. Reintoarcerea la lucru a fost chiar placuta (si necesara pentru mine). A avea un job de 8 ore (pe langa cel de 24/7, de mama) era ceva ce imi lipsea, o parte a vietii mele de care imi fusese dor.

E drept ca sunt si incredibil de norocoasa. Fac parte dintr-o echipa absolut minunata, care ma ajuta foarte mult si care intelege ca am nevoie de timp ca sa invat totul si sa ma adaptez la tona de schimbari ce au avut loc de cand am plecat eu. Recunosc ca eu nu am aceeasi rabdare cu mine; eu as vrea sa stiu totul in secunda doi, sa nu pierd (zeci de) minute bune cautand informatii pe care probabil ca altii le-ar gasi in “2 timpi si 3 miscari”.

Pe langa toate astea m-am intors la un job pe care il iubeam, la care imi facea placere sa merg dimineata si de la care, in general, plecam fara sa simt ca duc lumea intreaga in spinare. Mi-am amintit toate astea vineri, pe cand porneam masina, ca sa merg sa imi iau fiul de la cresa. Am realizat atunci ca zambeam. Zambeam pentru ca  eram multumita de ziua pe care o avusesem, multumita de mine si de viata mea. Inca imi place jobul meu si merg cu drag la birou. In plus, imi prinde bine interactiunea cu colegii, oameni cam de varsta mea, cu care sa vorbesc despre orice altceva decat despre copii.

Pe scurt, mamici (sau tatici), cata vreme va intoarceti la un job ce va facea placere, in mijlocul unei echipe pe care o apreciati si care va sustine in intoarcerea la lucru, sa n-aveti emotii! Totul va fi super ok!

Deci… ce sa va mai spun? Vorba cantecului: “E bine, bine, e foarte bine” 🙂

7 motive sa iti dai demisia

Asa… din amintiri de demult…

1. Te seaca seful: tipa la tine, te jigneste, da cu pumnul in birou si in pereti, incearca sa iti controleze viata personala, iti face avansuri, iti “fura” ideile si si le asuma.

2. Iti detesti colegii de nu mai poti. Ti se par ingrozitori. Pe langa faptul ca “sapa” pe oricine doar pentru placerea de a o face, efectiv nu ai ce sa vorbesti cu ei. Unde mai pui ca trancanesc intruna?

3. De vreun an te lauda toata lumea, toti sefii sunt absolut incantati de munca ta, esti omul de baza din companie, dar la evaluare nici macar nu iti actualizeaza salariul cu rata inflatiei.

4. Ai prefera sa te trezesti dimineata intr-un pat de spital decat in patul tau de acasa cand e zi lucratoare.

5. Cand ai venit pe jobul asta ti s-a spus ca vei calatori in toata lumea si n-ai mai iesit din tara de vreo 6 luni.

6. In concediu stai mai mult la telefon, rezolvand problemele de la lucru, decat pe plaja, la soare (sau pe o terasa, cu o bere in mana).

7. Te-ai saturat. Pur si simplu te-ai saturat. Nu mai e nimic nou, nimic sa te motiveze, te-ai plafonat si nici macar nu mai ai motivatie ca sa dai randament.

Alte idei nu-mi mai vin acum dar bag mana in foc ca ar mai fi…. Ma ajuta cineva cu sugestii? 🙂

LATER EDIT: Ah, si stiti care e cea mai frumoasa parte in a demisiona? Pe langa faptul ca e un act unilateral? Acela ca demisia nu trebuie motivata in vreun fel 🙂 Nimeni nu te poate obliga sa o faci. Ma rog, pentru mine, expresia “din motive personale” e doar asa… nisip in ochi.

Category: Motive  Tags: , ,  Leave a Comment