Tag-Archive for » bucurie «

Craciun cu speranta

Acum un an, la vremea cand copiii impodobeau bradul si isi primeau cadourile de Craciun, fiul meu primea o perfuzie iar eu simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare incercand sa pricep niste cuvinte ce atunci nu aveau logica. Ne-am petrecut sarbatorile in spital si a fost cel mai trist si mai urat Craciun pe care l-am trait pana acum. Dar, in ciuda aspectului negativ, Craciunul ala m-a invatat ca exista oameni cu inima mare, care cu un cuvant, un zambet si o fapta buna au reusit sa imi ridice moralul si sa imi readuca speranta in inima.

Pentru ca am vazut ce inseamna un gest mic si cata importanta are el pentru moralul celor aflati in spital, anul asta am vrut sa incerc si eu sa aduc un pic de bucurie si speranta celor ce nu pot fi acasa de sarbatori. Am reusit cu ajutorul unor oameni absolut minunati, care mi-au fost alaturi asa cum a putut si a vrut fiecare: Andreea (fara de care nu m-as fi mobilizat si nu pot sa ii multumesc indeajuns pentru asta), Corina, Ralu, Silviu, Sarita, Andre, colegii mei de la birou si Benny. Pusi asa, cu virgula, par putini, dar cand ai inima mare, numarul se multiplica considerabil. Cadourile au ajuns la toti copiii de la spital duminica, 23 decembrie, inainte de pranz. Am dat peste asistente foarte de treaba care ne-au dus pe la toti copiii (la toate sectiile unde ne-a fost permis accesul). Am vazut zambete, surpriza, bucurie, durere muta (asa cum doar o mama o poate simti si intelege), atasament rapid de un cadou, liniste, neincredere si speranta. Initial  ne-a fost teama ca nu o sa avem destule cadouri dar au ajuns pentru toata lumea. Ne-au ramas cateva, care au ajuns la niste copii sarmani, care dormeau/stateau, alaturi de mama lor, pe asfalt, in frig, langa piata Iosefin. Nu exista cuvinte sa va pot descrie cum au primit cadourile acei copii.

A fost cel mai frumos lucru pe care l-am facut vreodata de Craciun si vreau sa va multumesc tuturor celor care m-ati ajutat. Sunteti niste oameni minunati si va sunt recunoscatoare dincolo de cuvinte pentru gestul vostru.

Acum imi privesc fiul cum doarme linistit si ma bucur ca ne petrecem primul Craciun in propria noastra casa. Ieri am impodobit bradul impreuna, cu rasete, bucurie si aplauze starnite de palme mici. Maine vine Mosul si suntem fericiti. La fel va doresc si voua.

Craciun fericit tuturor!

 

Bucuria de a trai

Cu siguranta ca am mai scris asta candva, pentru ca o gandesc atat de des incat e imposibil sa nu imi fi scapat. Bucurati-va de voi si de viata!

Deja e vara. Au trecut iarna si primavara si brusc m-am trezit in vara. Si am realizat ca am uitat sa ma bucur. Am uitat sa ma bucur de lucrurile mici si placute ale vietii, sau de neajunsuri, de tot ce se intampla. Am lasat timp pretios sa treaca pe langa mine. Am uitat sa privesc copacii, iarba, norii. A trecut totul in graba, am inchis ochii si ele s-au repezit pe langa mine, atente sa nu ma atinga.

M-am lasat furata de valtoarea facturilor, a constructorilor, a cumparaturilor, a cautarii unei crese perfecte, a problemelor zilnice. Am inceput sa-mi las responsabilitatile  si gandurile sa ma apese, dupa ce atata vreme nu le-am simtit povara. Am inceput sa imi plec fruntea si sa imi las gandurile sa zburde cutreierand carari pe care nu e nevoie sa le bat. Nu mi-am mai vazut prietenii pentru ca am fost prea ocupata…cu nimicuri.

Dar azi am realizat ca nu asa vreau sa imi traiesc viata. Vreau sa ma opresc, sa ma uit in jur si sa constientizez ce vad. Vreau sa iau o gura de aer (asa poluat cum e el in oras) si sa il simt cum imi intra in plamani. Vreau sa ma bucur de mirosul ierbii proaspat taiate si de vantul ce imi racoreste obrajii. O sa ma bucur de primii stropi de ploie in timp ce alerg cautand un adapost. O sa ma bucur de privirea din ochii fetei care trece pe langa mine zambind si de muzica data la maxim in masina unui baiat care inca n-a invatat ca ce e prea mult deja nu mai e bun. O sa ma bucur de rasul unui copil in parc si de multumirea cu care mama isi priveste copilasul in timp ce face primii pasi. O sa ma bucur de nisipul ce imi intra in sandale si de soarele ce imi mangaie pielea dimineata.

O sa ma redescopar si o sa ma bucur de mine, cu bune si rele. Pentru ca viata e frumoasa atunci cand alegi sa o vezi asa.

Dorinta de Craciun

Ma intreb cati din voi simt Craciunul asa cum il simteam cu totii cand eram copii. Eu sigur nu l-am mai simtit asa de multi ani. Imi aduc aminte ca intr-un an, dezamagita, i-am spus mamei “eu nu simt ca vine Craciunul”. Mama m-a masurat de la distanta si m-a intrebat cumva iritata “TU nu simti ca vine Craciunul?”; cu alte cuvinte “ce griji ai tu sa te apese ca sa nu mai simti Craciunul”. N-am mai zis nimic, ce sa ii spun? Dar nu simteam nimic, se apropia Craciunul si eu nu simteam NIMIC. Nimic din nerabdarea de a descoperi cadourile, din framantarile legate de Mos (oare vine, nu vine?), din fericirea de a merge la colindat cu colegii, din emotia de a-l intalni in Ajun pe cel care imi placea, din multumirea si linistea data de Sarbatoarea in sine, din farmecul dat de luminitele din brad.

Anul acesta, totusi, pentru prima oara dupa o perioada mult prea lunga, am simtit din nou ca vine Craciunul 🙂 Copilul din mine, trezit probabil de tipetele de bucurie ale copilului meu, incepe acum sa se dezmorteasca incet, incet si sa imi umple sufletul de o avalansa de sentimente si emotii de care imi era tare dor. Fiul meu mi-a redat magia si zambetul Sarbatorilor. M-am bucurat sa fac bradul, sa pasesc pe zapada, sa rad printre fulgii ce ma inconjurau, sa ascult colinde, sa cumpar cadouri, sa vad luminitele cu care s-a impodobit orasul; abia astept sa-mi reintalnesc familia si colegii, sa simt mirosul de sarmale ce intotdeauna pluteste in casa mamei in Ajun, sa primesc colindatori si sa merg la colindat tinandu-mi de mana iubitul si fiul. Anul acesta aleg sa ma bucur de Craciun in loc sa imi fac probleme ca poate ceva nu este perfect 🙂

 

Ma-ntreb… voi ce o sa faceti? Va doresc sa credeti in Craciun si sa va bucurati de el.

Ah! Si sa nu uit: ca-n fiecare an, o sa imi pun o dorinta in fata bradului. Poate se implineste si anul asta 🙂