Archive for the Category » Pentru ca pot «

Un zambet…

…poate ascunde raspunsul pe care il doresti cel mai mult, sau poate sa ti-l ofere; poate masca teama sau poate arata o victorie; poate tainui o suferinta adanca, o tragedie la care nici nu te gandesti, sau poate sa-ti ofere imaginea perfecta a unei fericiri depline.

Un zambet te poate face fericit sau te poate nenoroci. Depinde cui ii este adresat.

De multe ori vedem oamenii zambind si ne imaginam ca sunt fericiti. Ii vedem in poze si ne spunem ca au o viata perfecta. Dar o poza spune doar povestea unui moment, nu a unei relatii, a unei vieti sau macar a unei zile intregi.

Invatam de foarte mici sa zambim (si chiar sa radem) fortat pentru a starni aceeasi reactie in omul din fata noastra – un om care este, poate, suparat pe noi. Invatam prea repede sa simulam fericirea ca sa ascundem ceea ce ne doare cu adevarat. Uneori zambetul nu mai e ceea ce ar fi frumos sa fie – expresia bucuriei, a multumirii – ci o arma de care ne folosim ca sa obtinem ceea ce vrem.

Si totusi, zambetul este cel mai mic, mai simplu, mai sincer si mai frumos cadou pe care i-l poti face cuiva. Si, culmea, e si gratis. Ii zambesti unui om si ii oferi o cheie catre sufletul tau, catre viata ta, catre prietenie. Ii oferi o cale spre intelegere sau un raspuns pe care nu vrei sa il pui in cuvinte. Ii oferi o imbarbatare, ii alini supararea sau ii impartasesti fericirea.

Asa ca am adunat toata lumina si caldura lumii in ochi, ca sa ti le pot oferi tie uneori… atunci cand iti zambesc ūüôā

 

Category: Pentru ca pot  Tags:  Leave a Comment

Singuri

Sa fie clar. Suntem singuri! Ne nastem singuri, traim singuri, simtim singuri si murim singuri. Nu stie nimeni ce simtim exact si nu moare nimeni alaturi de noi, doar ca sa nu fim singuri. Sa tragem deci linie si sa concluzionam: suntem singuri. Ah, ca avem uneori senzatia – nefundamentata, bazata in mod banal pe o similitudine a sentimentelor sau intamplarilor care ne par asemanatoare sau impartasite ‚Äď ca nu suntem singuri, asta e altceva. Dar nu va lasati inselati. Nu va e nimeni alaturi cu adevarat, nu in mod ingenuu, fara sa vrea ceva in schimb sau fara sa urmareasca un scop anume.

Toti cei indragostiti o sa imi spuneti ca iubirea vietii voastre va e alaturi si ca vorbesc prostii. Hai sa analizam! Iubirea vietii voastre nu are nici un scop pentru a va fi alaturi, asa-i? Intentiile lui/ei sunt perfect altruiste. Nu isi doreste:

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† ¬†sa intre in patul vostru (si daca isi doreste asa ceva, este, desigur, pentru a va tine in brate in timp ce dormiti si visati la norisori roz si pufosi… sau la ultimul meci vizionat, dupa caz)!

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† sa ii gatiti/spalati hainele/curatati baia/duceti gunoiul/carati cumparaturile‚Ķ nu, desigur, astea nici nu se discuta intr-un cuplu!

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† sa scape de singuratatea noptilor/serilor petrecute de unul singur in fata televizorului, sau calculatorului in cazurile alea in care toti prietenii au alte planuri‚Ķ cu perechea lor‚Ķ

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† sa se simta apreciat/apreciata pentru calitatile pe care le are si sa nu-si mai auda (macar o perioada) reprosuri pentru tot ce nu face bine.

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† sa ii oferiti un copil, sau doi, sau patru (indifferent care din voi le da nastere efectiv). Pana la urma perpetuarea specie e pe ultimul loc intre instinctele noastre!

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† sa aiba pe cineva cu care sa imparta cheltuielile cu chiria care deh, e tot mai mare. Ah, chiria asta! Ma scuzati, uneori e rata la casa/apartament‚Ķ

–¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬†¬† sa se mandreasca pur si simplu ca are un exemplar (de obicei de sex opus) care e doar al lui/ei. Doar simtul proprietatii nu ne afecteaza pe nici unul dintre noi.

Desigur, stiu ca exemplele de mai sus nu se aplica relatiilor voastre perfecte, care sunt pline de romantism si de fericire, de curcubee, flori si norisori pufosi, de plimbat prin parcuri tinandu-va de mana si de pierdut unul in ochii altuia inaintea impartasirii sarutului perfect (Da! E perfect de fiecare data!). ¬†El chiar isi doreste sa vada alaturi de voi toate filmele alea siropoase, pline de scene lacrimogene, sau sa mearga cu voi la cumparaturi (de haine, mai ales), iar ea visa dintotdeauna sa vada sau chiar sa mearga in fiecare sambata seara la un meci de fotbal. Sau de box. Sau sa va vada jucand fara incetare jocul ala fain pe care tocmai ce l-ati descoperit ūüėČ

Cat de fericiti puteti fi! Sunteti norocosii care nu sunt singuri pe lumea asta… Felicitari! Cand aveti un minut, impartasiti si cu noi, ghinionistii (mie imi place sa ne numesc realisti), secretul ne-singuratatii voastre. Un asemenea succes se merita sarbatorit. Impreuna. Sau poate separat…

Impreuna

Azi… Azi sunt obosita. Azi ma simt incapabila sa mai fac un pas, indiferent de directie. Nu vreau sa merg inapoi, nu vreau sa merg inainte si sigur nu imi place punctul in care sunt. Nu mai am energie sa mai lupt pentru nimic. Si pentru nimeni.

Ma tem ca o sa lupt prea mult si ca in final o sa imi dau seama ca a fost degeaba. Si ca am irosit timp, energie, sentimente si vointa in ceva ce nu avea cum sa fie al meu din start. Mi-e urat de momentul in care realizez ca drumul chiar s-a terminat. Il cunosc prea bine. Ii cunosc dezolarea. Si dezamagirea. Si apoi, cea mai greu de dus, resemnarea… prietena buna cu regretul.

Dar pana in punctul ala mai e o zi. Si poate inca una. Si stiu ca maine o voi lua de la capat, pentru ca sunt incapatanata si merg pana in panzele albe pentru ceea ce-mi doresc. Pentru ca nu renunt la primul obstacol, la primul “nu”, primul spate intors si prima usa inchisa in nas. Sau a doua… sau poate chiar si a treia…

Pentru ca inca¬†mai cred in oameni si in mine. Cred ca impreuna putem sa facem drumul sa mearga mai departe. Doar impreuna… Doar daca vrem…