Archive for » December, 2014 «

Iubirea – da sau nu

Pai si ce facem cu iubirea? Ce faci cand nu mai ai parte de doza aia esentiala de care ai nevoie zi de zi? Cum traiesti cu asta azi dar, mai important, cum te trezesti maine la realitatea asta, cat poti sa traiesti asa?

Toti avem nevoie de iubire. Avem nevoie sa ne simtim doriti intr-un fel anume. Fiecare vrea sa se simta apreciat. Si tu vrei sa vezi secunda in care apare lumina in ochii lui/ei cand se uita la tine, cum i se vede zambetul in ochi cand te priveste – indiferent ce faci si unde sunteti. Stiu ca vrei sa te incalzesti de la iubirea pe care ti-o poarta… Stiu ca vrei sa o simti frumos si usor, vrei sa te ridice, sa te faca mai bun, mai fericit, mai deschis…

Dar uneori iubirea asta frumoasa se pierde pe drum. Poate pentru ca suntem prea preocupati de ceea ce nu merge atat de bine si ar putea sa mearga mai bine (sau nu!) in loc sa fim concentrati pe lucrul minunat dintre noi. Poate pentru ca suntem prea egoisti si credem ca intotdeauna celalalt a gresit si mai avea de facut ceva ca sa fie bine. Poate pentru ca uitam ca iubirea e facuta sa fie impartasita si sarbatorita in fiecare zi, si ca fara sarbatorirea asta se face pamantie, se subtiaza si treptat dispare printre nemultumiri, incruntari, reprosuri si distanta…

Si cand ne dam seama ca iubirea a plecat in alte parti ne simtim pierduti. Fara sprijin, in deriva. Uneori intram in panica si o cautam disperati in oameni care par a o avea dar e numai o iluzie. Alteori alegem sa traim fara ea, ne obisnuim cu absenta ei si ne gandim ca “asa trebuie sa fie”. Sau poate ne cufundam in munca – obtinem rezultate impresionante chiar si pentru noi pentru ca ne punem toata energia si timpul in munca, in speranta ca asta va acoperi golul din inima.

Prea rar alegem sa luptam. Prea rar ne scuturam de uzante si de falsitati si incepem sa ne cautam calea. Prea rar ne luam timpul sa ne cunoastem din nou ca sa stim ce vrem cu adevarat. Prea rar alegem o alta cale decat cea pe care am pornit. Prea rar avem curajul sa infruntam intreaga lume ca sa nu ne negam pe noi ca persoane, ca adevar.

Cred ca iubirea adevarata, pretioasa, frumoasa e cea care nu te face sa renunti la nimic ci dimpotriva, adauga ceva la fiinta ta. Nu cred in iubirea care implineste, pentru ca noi ar trebui sa fim completi ca oameni inainte de a ne arunca in iluzia cercului perfect. Nu e corect pentru omul pe care alegem sa il legam cu lanturile nevoii noastre de a ne simti completi – lanturile astea ajung atat de grele incat distrug tot ce e frumos. Iubirea aceea care te face sa vezi soarele chiar si cand sunt nori, care te face sa te trezesti cu drag dimineata, care te face sa mergi mai repede desi nu te grabesti, cea care iti da aripi si te face mai bun in tot ceea ce faci – iubirea aia care adesea si pentru multi dintre noi exista doar in filme – iubirea asta, dragilor… ce faceti daca ramaneti fara ea?

Category: De suflet  Tags:  Leave a Comment