Craciun cu speranta

Acum un an, la vremea cand copiii impodobeau bradul si isi primeau cadourile de Craciun, fiul meu primea o perfuzie iar eu simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare incercand sa pricep niste cuvinte ce atunci nu aveau logica. Ne-am petrecut sarbatorile in spital si a fost cel mai trist si mai urat Craciun pe care l-am trait pana acum. Dar, in ciuda aspectului negativ, Craciunul ala m-a invatat ca exista oameni cu inima mare, care cu un cuvant, un zambet si o fapta buna au reusit sa imi ridice moralul si sa imi readuca speranta in inima.

Pentru ca am vazut ce inseamna un gest mic si cata importanta are el pentru moralul celor aflati in spital, anul asta am vrut sa incerc si eu sa aduc un pic de bucurie si speranta celor ce nu pot fi acasa de sarbatori. Am reusit cu ajutorul unor oameni absolut minunati, care mi-au fost alaturi asa cum a putut si a vrut fiecare: Andreea (fara de care nu m-as fi mobilizat si nu pot sa ii multumesc indeajuns pentru asta), Corina, Ralu, Silviu, Sarita, Andre, colegii mei de la birou si Benny. Pusi asa, cu virgula, par putini, dar cand ai inima mare, numarul se multiplica considerabil. Cadourile au ajuns la toti copiii de la spital duminica, 23 decembrie, inainte de pranz. Am dat peste asistente foarte de treaba care ne-au dus pe la toti copiii (la toate sectiile unde ne-a fost permis accesul). Am vazut zambete, surpriza, bucurie, durere muta (asa cum doar o mama o poate simti si intelege), atasament rapid de un cadou, liniste, neincredere si speranta. Initial  ne-a fost teama ca nu o sa avem destule cadouri dar au ajuns pentru toata lumea. Ne-au ramas cateva, care au ajuns la niste copii sarmani, care dormeau/stateau, alaturi de mama lor, pe asfalt, in frig, langa piata Iosefin. Nu exista cuvinte sa va pot descrie cum au primit cadourile acei copii.

A fost cel mai frumos lucru pe care l-am facut vreodata de Craciun si vreau sa va multumesc tuturor celor care m-ati ajutat. Sunteti niste oameni minunati si va sunt recunoscatoare dincolo de cuvinte pentru gestul vostru.

Acum imi privesc fiul cum doarme linistit si ma bucur ca ne petrecem primul Craciun in propria noastra casa. Ieri am impodobit bradul impreuna, cu rasete, bucurie si aplauze starnite de palme mici. Maine vine Mosul si suntem fericiti. La fel va doresc si voua.

Craciun fericit tuturor!

 

Category: De suflet  Tags: , , , ,
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *