Suflet amar

Si s-a mai dus o saptamana. A fost o saptamana plina de atat de multe lucruri frumoase, de atatia oameni buni, de surprize placute, incat cu greu poate rivaliza cu o alta. Si totusi, sentimentul cu care ma indrept spre weekend e unul amar.

Habar n-am de ce nu privesc cu simpatie spre ultimele zile. Nu stiu ce lipseste de nu le consider perfecte (chiar ar merita). Nu stiu de unde atata neliniste in sufletul meu incat sa ma trezesc dimineata mai obosita decat ma culc seara, incat sa stiu lucrurile pentru care am toate motivele sa fiu recunoscatoare dar sa nu le simt.

Nu stiu de ce ma uit in oglinda la un chip strain, la o fiinta goala – de vlaga, de bucurie, de entuziasm. Ma-ntreb unde s-a dus fata aia care privea oamenii cu simpatie si care avea puterea si priceperea sa ia in ras orice neplacere.

Ma-ntreb de ce nici macar nu mai am cuvinte sa termin postarea asta… s-au dus si ele probabil, spre pagini mai vesele.

Category: De suflet
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.
2 Responses
  1. Crengu says:

    Si eu ma intreb aceleasi lucruri uneori… Probabil ca daca nu am avea si astfel de stari, nu am sti sa apreciem lucrurile frumoase, cumva trebuie sa existe un echilibru.

    • Ramo says:

      Asa e, ai dreptate, Crengu. Avem nevoie de un echilibru si de un termen de comparatie pentru toate starile prin care trecem. Totul are un rost, chiar daca noi nu-l intelegem uneori.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *