Baba nebuna

Incep sa cred ca baba nebuna este nelipsita de oriunde. Daca stai la bloc este baba nebuna de la 3 sau de la 5 (pe modelul “fata de la pagina 5” probabil) si e femeia aia de varsta incerta care intotdeauna are o vorba “buna” pentru cineva, mai ales pentru copii – care in nici un caz n-au voie sa se joace langa geamul ei de la bucatarie, camera, balcon sau baie, in ora de liniste care pentru ea tine de pe la 1 la 6 seara sau langa scara blocului, ca poate sparg vreun geam. O recunoasteti, da?

M-am gandit eu ca asta e valabil doar pentru cei ce stau la bloc dar se pare ca nu e asa. Daca stai la casa, e musai sa ai o baba nebuna fix langa tine. Cred ca e un complot la nivel mondial si fiecare om normal trebuie sa aiba o baba nebuna localizata pe langa el, ca sa simta ca traieste.

Baba mea nebuna e imbracata intotdeauna in aceeasi, vesnica, bluza gri cu maneca lunga (si fusta lunga ce suspectez ca a fost neagra la origine dar acum are o culoare indefinita), indiferent ca afara sunt 10 sau 40 de grade.

Cand ne-am mutat m-am gandit ca ar fi frumos sa salut si eu vecinii, asa ca am salutat-o, peste gard, de doua ori (in dati diferite). Prima oara m-am gandit ca nu m-a auzit, ca poate e surda (eram in faza de negare a vecinei baba nebuna) dar a doua oara am inceput sa o banuiesc ca ma ignora. Cred ca ceea ce m-a pus pe ganduri a fost faptul ca am vazut-o susotind cu o femeie (probabil femeia respectiva pierduse vreun pariu de a fost obligata sa vorbeasca cu ea), ceea ce inseamna ca auzul ei este inca in garantie si functioneaza.

Babei mele nebune ii place sa porneasca hidroforul din gradina (pe la ora 6) doar in diminetile in care eu dorm cu geamul deschis. Poate ca hobby-ul ei este sa urmareasca cu acuratete geamul meu, crezand probabil ca n-am ceas desteptator? De fapt ea e buna la suflet si vrea sa ma ajute, iar eu nu reusesc sa inteleg bunele ei intentii… Da, asta trebuie sa fie.

Dar activitatea ei preferata este afumatul – afumatul hainelor, mai precis, afumatul hainelor noastre.  Sambata dupa-amiaza, cand spal haine si le intind in curte sa se usuce, inevitabil, ma bucur de aerul impregnat de fum, creat de baba nebuna. Nu stiu de unde reuseste ea sa adune atatea frunze uscate, iarba, etc incat sa imi nenoroceasca toate hainele dar se descurca de minune. Cred ca studiaza chiar si directia vantului, ca sa se asigure ca vine inspre noi si ca poate aprinde focul fara grija. Probabil e o noua moda in sat, cu hainele afumate, si baba, binevoitoare, incearca sa imi transmita un mesaj pe care eu inca ma incapatanez sa nu il apreciez. Cata ignoranta pe capul meu!

Pe final, sa va spun de fiinta care ii e cel mai aproape sufletului – puiul ei. Nu va ganditi la fiu, cum am facut eu greseala, cand am auzit-o strigand prin curte “Puiule! Puiule! Vino aici!”. Este vorba de un pui de gaina, un authentic (presupun) pui de gaina. Grija ei cea mai mare este indreptata asupra acelui pui cu care povesteste si pe care, grijulie, il cheama atunci cand se aventureaza acolo unde nu e bine sa mearga. Mi se pare si normal, doar n-am vrea sa se…mmm… nu stiu… juleasca (?!) puiul, asa-i?

Imposibil sa nu o “iubesti” din toata inima pe baba mea nebuna, corect? Observati ca sunt perfect constienta ca e a mea si a nimenui altcuiva. Fara ea, viata ar fi prea simpla si prea frumoasa. Mare noroc ca sta fix langa mine. Altfel, despre ce-as mai scrie eu acum? Despre o viata calma, calda, cu aer curat si liniste, cu trezit in ciripitul pasarelelor si cu haine mirosind a balsam din reclame? Ce plictisitor!

Category: Pentru ca pot
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *