Archive for » May 1st, 2012 «

Maturizare

Undeva intre 20 si 31 de ani m-am schimbat.

Am invatat in rastimpul asta ca lucrul cel mai important intr-o discutie nu e sa ai ultimul cuvant, ci sa stii cand sa taci si sa iti potolesti cuvintele usturatoare, schimbandu-le cu un zambet sau macar cu o pauza de tacere.

Am mai invatat ca viata nu iti va pune totul in poala doar pentru ca asa e corect sa se intample uneori. Am invatat sa intind mana si sa iau ce imi doresc, sa lupt pentru ceea ce vreau.

Am aflat ca fericirea exista dar ca e nevoie de munca pentru a o intretine. E nevoie de determinare, de atitudine si de vointa.

Am invatat sa accept lucrurile pe care nu le mai pot schimba dar sa lupt pentru cele care conteaza si inca mai au o sansa.

Am invatat sa iubesc clipa pe care o traiesc in momentul asta in loc sa astept vesnic un moment viitor.

Am reusit sa accept ca poate nu voi mai reusi niciodata sa vad salciile primavara ca pe niste femei indragostite.

Am invatat ca imaginatia si inpiratia te pot parasi.

Am aflat ca o propozitie spusa la intamplare poate durea foarte mult si ca atunci cand stiu sa ascult cu adevarat, chiar aud ce vor sa spuna oamenii.

Am invatat ca e bine sa fiu pregatita sa accept infrangerile si greselile si sa trec peste ele in loc sa le impachetez frumos intr-un colt al mintii si sa le car vesnic dupa mine, mereu pregatita sa le scot la iveala.

Am invatat ca cele mai importante lucruri in viata chiar nu sunt lucruri.

Am invatat ca, ne place sau nu, odata cu inaintarea in varsta, invariabil, la un moment dat, ceva ne tradeaza idealul de a fi “vesnic tanar”: fie mintea, fie corpul. Cine spune ca nu e asa, ori minte, ori e prea tanar ca sa stie.

Am constatat ca nu se poate spune ca viata e buna sau rea. Viata e viata, fara nuante. Oamenii prezenti in viata fiecaruia dintre noi insa, pot sa ne faca bine (mai buni) sau rau (mai rai).

Am invatat ca un zambet, uneori, face infinit mai mult decat o figura incruntata. La fel de mult insa face si un ton hotarat si suparat, la momentul potrivit.

Am aflat ca, asa cum scrie in carti, uneori iubirea nu cere nimic in schimb, iubirea se daruieste: fara masura, fara oprelisti, fara regrete.

Am aflat ca “acasa”, pentru mine, inseamna nu un loc ci o persoana; mai precis doua. Doua persoane care, fiecare in felul lor, mi-au aratat lucrurile importante in viata, mi-au linistit si in acelasi timp agitat viata si m-au invatat sa iubesc mai frumos decat am stiut vreodata.

Am invatat ca nu am intotdeauna dreptate si, mai important decat atat, am invatat sa recunosc atunci cand nu am dreptate.

Am invatat ca in fiecare zi pot invata macar un lucru nou, daca si vreau asta.

Am invatat sa ma iubesc pe mine si asta mi-a dat posibilitatea sa ii iubesc cu adevarat pe oamenii din viata mea.

In mod cert, undeva intre 20 si 31 de ani m-am schimbat.