Archive for » December 26th, 2011 «

A fi sau a nu fi…parinte

Am citit articolul asta – Parents who hate parenting: The latest trend – si nu-s deloc de acord cu studiul celor din Canada.

E adevarat ca a aduce un copil pe lume inseamna, din punct de vedere financiar, costuri mult mai mari, mai ales daca vrei sa ii oferi o mancare sanatoasa si cele mai bune conditii (de care copilul chiar are nevoie, nu de pasarelele pe care le au unii). E adevarat ca avem copii din ce in ce mai tarziu in viata, asa incat avem timp sa realizam la ce renuntam. E adevarat si ca renuntam la multe (asta daca chiar vrem sa ne ocupam noi de copilul nostru si nu altii).

Dar mi se pare absolut stupid sa spui ca idealizezi frumusetea rolului de parinte pentru a justifica niste costuri financiare (si stupid e un cuvant bland). Asta poate veni doar de la cineva care nu are copii, de la cineva care nu stie ce inseamna prima lacrima (inca imi amintesc ziua in care am vazut prima lacrima a lui Jesse), sau un zambet sau un mers ezitant, sau un dintisor, sau o lauda de la cresa, sau o reusita la scoala, la facultate sau in viata in general, a copilului tau.

Sunt multe lucruri la care am renuntat cand am ales sa devin mama dar asta pentru ca (mai mult sau mai putin constient) eu am ales la ce sa renunt. E adevarat ca pe unele le regret dar stiu sigur ca pot sa le aduc inapoi in viata mea daca si cand imi doresc cu adevarat sa fac asta.

La fel de adevarat este ca nu pot descrie in cuvinte cat de frumos este sa fiu parinte. Sunt constienta ca experienta asta nu e traita la fel de toti oamenii, dar pentru mine este absolut minunata. Nu, nu e totul roz bombon cu picatzele. Dar bucuriile predomina neplacerile si suisurile sunt mai multe decat coborasurile (imposibil de conceput pentru unii, stiu).

Cand ma intreaba cate o colega sau prietena cum e sa fii mama nu pot sa ii raspund decat ca e cel mai frumos lucru de pe lume. Ii spun si ca e greu (de ce sa mint? chiar e uneori!) dar momentele frumoase le pun intr-o umbra densa pe cele grele. Sentimentul pe care il am cand ma uit la copilul meu nu il am in nici o alta circumstanta si nu l-as da pentru nimic.

Oamenii care nu au copii sunt la fel de multumiti de viata lor ca si cei care au copii? Foarte bine. E important sa fii multumit cu viata ta si cu alegerile facute. Dar comparatia asta e asa, ca si cum ai compara mere cu pere. Cum poate un om care nu are copii sa stie daca ar fi fost mai multumit de viata lui daca ar fi avut copii? La fel, cum poate un parinte sa stie daca i-ar fi placut mai mult viata lui daca nu ar fi avut copii? De unde sa stie, oricare dintre ei, cum ar fi fost?

Cred ca a deveni parinte este si e bine sa fie o alegere personala. E important sa fim impacati cu alegerile facute si sa ne bucuram de ceea ce avem in loc sa tanjim dupa “cioara de pe gard” (sau “cioara ce ar fi putut sa fie pe gard”). Noi suntem cei care ne traim viata, nu cei care ne “cerceteaza” si apoi emit concluzii savante.

Eu zic sa ne traim vietile cu bucurie si cu multumire, chiar daca nu avem tot ce (poate) am fi putut avea in conditii diferite. Viata e a noastra si e asa cum ne-o facem!