Sunt prezenta in viata mea

Am constatat ca nu sunt singura care crede ca uitam sa ne bucuram de prezent pentru ca ne concentram prea mult pe viitor, sau pe trecut.┬áDe multe ori ma surprind dorindu-mi sa fiu altundeva, sa fac altceva. In clipele in care imi dau seama de asta, de fiecare data, gandul imi zboara la o chestie zisa de Mircea Badea (si el o auzise la cineva): “Vreau sa fiu prezent in viata mea”. Adica nu are sens sa ma gandesc la ceva ce ar putea sa fie sau ar fi putut sa fie, la un loc unde as vrea sa fiu sau la cineva cu care as vrea sa imi petrec ora asta, pentru ca e pierdere de vreme.

Si ca sa va dau niste exemple, daca ma chinui doua ore sa imi adorm copilul, nu-mi doresc sa fiu in pat, citind o carte, pentru ca asta m-ar face sa fiu nervoasa si sigur i-as transmite micutului starea mea si va adormi mai greu (sau deloc). La fel, daca ma chinui ore intregi cu un fisier Excel (asta-i special pentru colegii mei de la IT, care cred ca Excel-ul este inutil, ineficient, si neproductiv), nu-mi doresc sa fiu in parc cu fiul meu; asta n-ar face decat sa imi strice starea de concentrare si sa gresesc ceva ce imi va lua si mai mult timp sa repar. Sau cand sunt cu familia la plimbare, nu-mi doresc sa fiu in fata computerului ca sa caut te-miri-ce pe net ci gust din plin momentele petrecute impreuna (in loc sa stau posaca si sa nu ma bucur de nimic).

Atunci cand ma concentrez pe ceea ce fac si ma bucur de orice experienta prin care trec, simt cum curge viata prin mine. Raman cu ceva din zilele si momentele alea, cu amintiri, cu o esenta a vietii pe care nu reusesc sa o descriu in cuvinte.

Asa ca aleg sa fiu acolo unde sunt, sa fac ce fac in momentul ala si sa o fac bine. Aleg sa imi traiesc viata si sa constientizez asta. Aleg sa fiu prezenta in viata mea si sa mi-o traiesc in fiecare clipa, in loc sa o las sa mi se scurga printre degete. Aleg sa apreciez ceea ce mi se intampla (bun sau rau), aleg sa simt, aleg sa merg la pas in loc sa alerg dupa iluzii si lucruri imposibile.

Voi cat de prezenti sunteti in viata voatra?

 

 

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *