Archive for » November 18th, 2011 «

Timpul

Viata trece repede, parca mai repede decat reusesc eu sa o percep si sa o traiesc. Azi e luni, maine e sambata – si intre ele – nimic. In franturi de clipe identific vag zambete, pierderi, clipe de dezandejde, sperante, rasete de bucurie, oameni care se perinda prin fata mea.

Timpul mi se scurge printre degete si nu reusesc sa il prind. Alerg catre ceva si totusi parca stau pe loc. N-am timp sa invat din greseli pentru ca sunt prea ocupata sa fac altele noi.

Nu stiu cum am ajuns aici. Mi-amintesc ca timpul trecea tare greu cand eram copil. Imi doream cu ardoare “sa cresc mare”, ca sa pot face tot ce vreau. Ce iluzie simpatica 🙂 Mi-amintesc ca zilele erau tot timpul pline de soare, de joaca si de veselie. Si ca, de multe ori, timpul se tara cu incetineala unui melc iar eu nu mai aveam rabdare sa astept dupa el.

Am crescut mare si, totusi, ceea ce vreau acum, un lucru atat de mic, nu reusesc sa fac. Vreau sa stau linistita ca altadata pe o buturuga, pe malul unei ape curgatoare si sa privesc cum o salcia mangaie usor apa. Sa respir adanc si sa fiu constienta ca singurul lucru pe care il am de facut este sa stau si sa ma bucur de lume si de mine. Sa ma bucur de moment si sa-mi odihnesc o clipa ochii, atata cat sa simt pe fata vantul ce adie usor.

Intr-o zi, in gradina, o sa stau intr-un hamac, sau poate intr-un scaun si o sa ma gandesc la ziua asta. Si o sa ma bucur de soare si de aer si de rasetele de bucurie ce imi vor intrerupe linistea. Si de mine, si de timpul pe care inca il am ca sa fac lucruri pe care mi le doresc.