Archive for » November 2nd, 2011 «

Iubesc!

In fiecare zi ma uimeste iubirea pe care o simt pentru fiul meu. Ar trebui poate sa ma obisnuiesc cu asta dar nu se intampla. Nici n-as vrea, pentru ca e un sentiment asa de frumos! In fiecare zi am senzatia ca nu pot sa il iubesc mai mult “de-atat” doar pentru ca ziua urmatoare sa ma contrazica si sa imi demonstreze ca se poate.

Il iubesc din toata inima si cu toata fiinta mea, fara nici un fel de logica, fara prudenta, fara oprelisti, fara ezitari, fara sa cer ceva in schimb. Il iubesc mai mult decat mi-as fi putut imagina vreodata ca o sa iubesc pe cineva. Il iubesc cand ma strange in brate brusc si fara nici o avertizare sau motiv ascuns. Il iubesc cand sparge un pahar si cea mai mare suparare a mea e ca s-ar putea taia sau rani in vreun fel. Il iubesc cand isi atinge fata de a mea, doar pentru ca ii place sa ma simta aproape. Il iubesc cand exclama uimit “tramvaiul”, de parca ar fi o minune sau cand spune alarmat “norii!!!” de parca urmeaza sa se intample ceva grav.

Il iubesc cand imi spune ca a facut prostia si ca trebuie sa stea la colt (si chiar se duce la colt). Il iubesc cand isi spune singur “bravo” doar pentru ca eu am intarziat cu o secunda in a-l lauda pentru o reusita. Il iubesc noaptea cand nu pot adormi pentru ca ma gandesc la toate pericolele ce l-ar putea pandi. Il iubesc cand insista ca un grepfruit e o portocala si cand canta prin casa “Ai, Aio, pititzi to” (ai, aio, suntem pitici misto). Il iubesc cand il vad incantat ca a reusit sa spuna “buna neatza”.

Nu stiu cum se poate intampla ca o iubire sa fie atat de mare incat sa imi depaseasca fiinta, dar traiesc o minune. Una frumoasa de tot si imi doresc sa nu se termine niciodata.