Elefanti gratiosi si lame zglobii

Azi ne-am strans cu mic, cu mare si ne-am dus la circ. Ca spectatori.

Nu aveam nici un fel de asteptari. Ma rog, nu unele pozitive. Ultima oara cand am ajuns la circ eram in liceu si am plecat la pauza: era frig si plictisitor. La momentul respectiv m-am gandit ca nu ma mai impresiona pentru ca nu mai eram copil.

Azi am ajuns mai repede, am luat bilete, ne-am dat cu masinutele, cu calutii din carusel si cu vreo 10 minute inainte de ora inceperii ne-am dus catre cortul circului. M-a mirat coada lunga de la bilete, dar si mai mare a fost surpriza cand am intrat si-am constatat ca, deja, mai mult de jumatate din locuri erau ocupate. Inauntru era caldut si bine, foarte potrivit pentru multimea de copii ce popula cortul (insotiti de parinti, evident). Am asteptat cu sufletul la gura sa vad daca spectacolul incepe la fix. N-a inceput decat 10 minute mai tarziu si mi-am zis “mda, tipic romanesc”. Dezamagirea incepea sa se contureze.

Ce-a urmat insa, va spun sincer ca m-a lasat cu gura cascata la unele momente. Spectacolul a fost echilibrat, antrenant, profesionist (cu exceptia muzicii care era prost imbinata/mixata, adica deloc) si mi-a placut la nebunie. N-am stiut ca zebrele sunt atat de mici si de frumoase, nici ca elefantii au atata gratie si agilitate. Lamele au fost incantatoare si jucause, dromaderii – neimpresionanti pentru mine si caii – minunati. Clovnul m-a facut sa rad cu pofta si sa uit ca sunt adult, iar numarul de echilibristica (sau cum s-o fi numind in limbaj profi) din final (al lui Orlando) m-a facut sa exclam “hai, lasa-ma”. Nu m-as fi urcat pe toate minunile alea nici cu plasa de siguranta sub mine!

Mi-au mai placut si numerele lui Alexandre (mai ales partea cu focul) si cel al lui Michelle  – singura prezenta feminina din spectacol.

Recunosc ca am avut momente in care mi-a fost mila de animale (nu ca ar fi parut prost tratate, nici vorba!). Ma gandeam ca locul lor e in natura, unde sa poata sa alerge, sa vaneze, sa fie libere, nu sub o cupola de circ, unde sa suporte ore lungi de chin, pentru cateva minute de placere a unui grup de oameni. Dar show-ul a fost in asa fel facut incat gandurile astea au disparut repede din capul meu, alungate de buna dispozitie insuflata de artisti. Se vedea pe ei ca le place ce fac. Nu stiu daca era adevarat sau nu, dar, daca nu era, o mimau a naibii de bine.

Multa voie buna si va spun sincer ca spectacolul si-a meritat banii. Pana si lui Jesse i-a placut, la varsta frageda pe care o are. L-am surprins de cateva ori zambind cu gura larga, incantat de ce vedea (in principiu de animale, dar si de clovnul cu mingea lui mare-mare si de nenea cu focul). A batut din palme si el, in rand cu lumea, si a avut putine momente in care s-a plictisit, desi spectacolul a durat cam 2 ore (inclusiv pauza de 15 minute de la jumatate, care a fost extrem de binevenita, atat pentru parinti cat si pentru copii).

Pe scurt, o seara absolut minunata, la circ!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Qq7UIeIgi3Y]

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *