Archive for » September 3rd, 2011 «

Vis versus Realitate

Tocmai am citit un post ce sunt sigura ca se dorea emotionant si romantic pana la cer (si probabil chiar asa si este pentru multi dintre cei ce il citesc) si nimic n-a facut “click” in interiorul meu. Pare a fi un post scris cu drag si din drag. Tuturor celor indragostiti, va recomand sa il cititi, pentru ca e frumos si probabil va veti regasi in unele randuri: EI=EL+EA.

Ma intreb insa de ce nu m-a atins pe mine. Acum un an, doi, trei, zece, un asemenea post m-ar fi miscat pana la lacrimi. Azi insa nu. Azi simt ca descrierile autorului sunt doar vise, idealuri, iluzii, daca e sa le luam ca un tot si sa le atribuim, fiecare in parte, unei singure persoane. Mi se par mai degraba descrieri ale unei multimi de oameni, fiecare cu calitatile lui, dar nu a unui singur “EL”, a unei singure “EA” si a unui singur cuplu “EI”.

Stiu ca toti ne-am dori ca “EL” sau “EA” sa fie uneori exact asa cum e descris in postul despre care va vorbesc. Dar nu vad lucrul asta posibil in viata tumultuoasa de zi cu zi. Stiu ca sunt etape, in viata fiecaruia, in care avem impresia ca totul e roz si perfect si ca va fi asa pentru totdeauna. Dar e vorba de perioadele de la inceputul relatiilor, cand fiecare vrea sa fie mai mult si mai bun si mai interesant pentru celalalt. Sunt perioadele in care am vrea sa ii respiram si aerul daca s-ar putea. Stiti, sigur, despre ce vorbesc, ca le-ati trait si voi.

Dar vremea trece si descoperim ca e greu sa incercam atat de mult sa fim ceea ce nu suntem. Incetam sa ii citim revistele preferate doar pentru a parea ca stim despre ce vorbeste, incetam sa mergem impreuna la cumparaturi doar pentru ca asa vrea ea, incetam sa ne mai uitam la meciurile de fotbal doar ca sa petrecem mai mult timp impreuna, incetam sa ne certam doar pentru ca impacarea sa fie mai dulce. Redevenim noi, cei ce suntem cu adevarat. Uneori asta e o dezamagire pentru celalalt, pentru ca i-am inselat asteptarile, si atunci frumoasa poveste de dragoste de termina. Alteori insa, descoperim ca omul pe care il iubim e bun, inteligent si, chiar daca nu ne place exact acelasi gen de muzica si nu ne uitam la acelasi gen de filme, stie sa ne faca sa radem, ca nimeni altul. Descoperim ca viata in doi e placuta si fara fluturasii din stomac de la inceput, fara interminabilele convorbiri telefonice, fara plimbarile sub cerul instelat.

‘”EL”, “EA”, “EI” nu sunt niciodata perfecti, pentru ca perfectiunea nu exista, fiindca fiecare avem standardele noastre de perfectiune si inca nu a fost dscoperit criteriul dupa care “perfectiunea” mea este mai buna decat “perfectiunea” ta.

‘”EL”, “EA”, “EI” sunt oameni, la fel ca mine si ca tine, supusi erorilor, asa ca gresesc, uita, plang, rad, sufera si se bucura la fel ca noi intr-o relatie.

Dar am deviat de la subiect. De ce nu m-a atins pe mine postul? Poate pentru ca viata m-a invatat ca ceea ce pare perfect, de cele mai multe ori ascunde lucruri tare urate in spate. Poate pentru ca am aflat ca oamenii sunt facuti sa fie perfecti unul pentru celalalt, nu perfecti la modul general. Sau poate pentru ca postul asta, asa frumos cum este el, ne face sa avem asteptari prea mari de la cei pe care ii iubim, sa le pretindem sa fie asa cum vedem in filme si cum visam noi ca ar putea fi; ne face sa traim dupa niste clisee inventate de scenaristi; ne face sa speram la o relatie numai “lapte” si “miere”, cand viata e atat de plina de alte ingrediente si arome.

Poate e pentru ca am ajuns la o etapa in viata in care prefer realitatea alaturi de care ma trezesc oricarui vis care dispare in momentul in care deschid ochii 🙂