Un copil minunat

Cel mai frumos lucru ce mi s-a spus azi e ca am un copil minunat pentru ca l-am crescut bine. Si asta de catre cineva care chiar stie ce vorbeste si nu avea nici un motiv sa ma flateze.

Deci nu am stat chiar degeaba in ultimii 2 ani, nu degeaba am avut nopti nedormite si zile in care nici macar nu apucam sa ma uit in oglinda. Nu degeaba am renuntat la ispita numita “job” si am stat acasa atat cat imi permite legea. Nu degeaba mi-am inghitit vorbele in loc sa tip sau sa ridic vocea. Nu degeaba mi-am ascuns groaza la prima cazatura. Nu degeaba mi-am ascuns lacrimile la prima problema serioasa aparuta. Nu degeaba am invatat cantecele de copii. Nu degeaba am renuntat sa imi vad prietenii. Nu degeaba am renuntat sa fac orice doar pentru ca o voce vesela sau suparata sau nerabdatoare sau plina de mirare striga: “maaaaa-maaaaa”.

Nimic n-a fost degeaba si nu regret nimic. Ma bucur doar ca am avut si am sansa sa fac toate astea.

E fascinant sa vad de cat de putin are nevoie o mama ca sa fie fericita: un zambet, un dintisor, un cuvant nou, o manuta intinsa, o treapta urcata fara ajutor, un animalut de plus strans in brate, o privire, o imbratisare, un pupic (indiferent ca e primul, al doilea, sau al 9786-lea), un zuluf format pe neasteptate, prima cana de lapte bauta fara ajutor, primul pas… orice reusita, oricat de mica e, trezeste o bucurie de mii de ori mai mare in mine decat in copilul meu.

Fericirea lui e fericirea mea. E absolut minunat!

Category: Copii  Tags: , ,
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *