Archive for » July 27th, 2011 «

De ce ma mai suna?

Uneori ma distreaza tare mult sa urmaresc ce termeni de cautare ii aduc pe oameni pe blogul meu. De ce ma distreaza? Pentru ca se mai intampla sa gasesc tot felul de nastrusnicii in listuta aia.

Insa de data asta mi-a atras atentia formularea (sau “cautarea” dupa) “de ce ma mai suna”. Acum… deh, recunosc ca mi-au venit in minte tot felul de replici care mai de care mai usturatoare. Dar ma abtin sa vi le spun! Realitatea e ca stim cu totii ca cel mai inteligent lucru posibil pe lumea asta este sa afli ce e in capul unui om… cautand pe Google!!!

In cazul in care fata/baiatul n-a gasit ce cauta si va insista si zilele urmatoare, uite cateva posibile raspunsuri:

1. te suna pentru ca ii place sa se joace cu mintea ta. S-a prins ca daca va face ceva ce nu te astepti te va bulversa total si ii place la nebunie chestia asta. Vrea sa te vada total dat/data peste cap, cautand cu disperare raspunsuri complicate, cand de fapt totul e simplu si limpede: are nevoie de o jucarie.

2. te suna pentru ca se plictiseste. Si pentru ca n-are chef sa streseze (a se citi “deranjeze”) pe nimeni altcineva la ora aia.

3. te suna pentru ca vrea sa stie ca inca esti la cheremul ei/lui. In mai multe cuvinte, ca daca are chef de o “bumtzi-bumtzi” are la cine apela.

4. te suna pentru ca i-a placut intotdeauna atentia pe care i-ai dat-o si nu vrea sa renunte la a fi un om ridicat pe un piedestal. Vrea sa simta ca este cel mai important om din lume pentru cineva.

5. te suna pentru ca ii place sa te chinuie. Stie ca te doare fiecare telefon si ca nu intelegi de ce te suna (ca doar de aici si cautarea pe Google). Ii place sa te vada ca suferi pentru el/ea. Asta ii intareste orgoliul si ii da senzatia de putere.

6. te suna pentru ca tocmai si-a luat un telefon nou si vrea sa il testeze la nesfarsit. Deja a epuizat lista de prieteni si a ajuns si la tine.

7. ca sa aiba ce povesti cu prietenii/prietenele maine. Doar esti un motiv de distractie atat de bun!

8. te suna pentru ca poate!!!! (sic!)

In mod cert NU te suna pentru ca:

inca te iubeste

nu poate trai fara tine

se usuca de dorul tau

vrea sa iti mai auda inca o data vocea

– inca nu poate sa renunte la tine si la tot ce a fost intre voi

– alte dulcegarii si romantisme de genul asta.

Sunt sigura insa ca ochii o sa iti sclipeasca la citirea ultimei enumerari (da, aia ce se termina cu “dulcegarii si romantisme”) si ca te vei gandi ca n-am eu de unde sa stiu prin ce ati trecut voi si ce relatie speciala ati avut.

Cu toate astea, o ciorba stricata chiar nu mai poate fi dreasa cu nimic 🙂

Poate insa exista si alte pareri? Sau completari la listele mele? Va rog, indrazniti 🙂

Category: Aiureli  5 Comments

Scheletul din dulap

Ii judecam pe oameni dupa ceea ce credem ca stim despre ei, dupa simple banuieli pe care le avem. Ii judecam in absenta lor si ii stigmatizam cu presupunerile noastre. Nu le oferim vreodata prezumtia de vinovatie pentru ca ii judecam dupa forma si infatisarea noastra. Ii judecam dupa ceea ce suntem noi, dupa nimicnicia sau maretia dinauntrul nostru.

Ne credem zei, cu drepturi de a condamna sau salva pe cineva dar suntem numai niste fiinte minuscule ce au doar impresia ca stiu ce e bine si ce e rau, ce e corect sau gresit pe lumea asta. Privim inauntrul nostru si apoi ii aratam cu degetul pe ceilalti, acuzandu-i de lucruri pe care de multe ori nu le-au facut, doar pentru ca e in puterea noastra sa facem asta, pentru ca asa avem o senzatie temporara de superioritate, pentru ca presupunerile sunt, pentru noi, fapte reale, care au avut loc in mod cert. Asa traim efemeritatea popularitatii, alaturandu-ne unei turme care nu are puterea de a se diviza astfel incat fiecare membru al ei sa gandeasca cu propriul creier.

Ne vrem deosebiti si intuitivi si inteligenti dar nu suntem in stare sa depasim limitele unei superficialitati mai mult sau mai putin aparente. Nu trecem de bariera aparentelor pentru ca asta ar insemna, de cele mai multe ori, ca suntem pregatiti sa admitem ca gresim. Or noi, niste mini-zei cu totii, suntem, in mod evident, incapabili de greseala. Noi suntem perfecti. Ceilalti insa… hehe! Cu ceilalti e alta poveste. Fiecare are cate un schelet in dulap, cu siguranta, (preferabil chiar mai multe) si e doar o chestiune de timp pana il vom descoperi. Pana atunci, avem la dispozitie speculatiile si noroiul cu care sa aruncam in ei. Nu de alta, dar parca sunt cam fara pata…

Treziti-va la realitate! Nu sunteti zei!