Archive for » July 26th, 2011 «

Trebuie sau vreau?

Intr-o zi i-am spus sotului meu ca trebuie sa duca gunoiul. Mi-a spus: “Nimic nu trebuie pe lumea asta”. Pe moment m-a enervat replica lui, dar mi-a ramas sapata in memorie si m-am gandit de multe ori la ea, chiar am ajuns sa o adopt in timp, pentru ca a avut dreptate.

V-ati intrebat vreodata de cate ori folositi cuvantul “trebuie” pe zi? “Trebuie sa duc gunoiul”, “Trebuie sa merg la birou”, “Trebuie sa depasesc”, “Trebuie sa mananc”, “Trebuie sa dau un telefon”, “Trebuie sa ma vad cu Maria”, “Trebuie sa ma opresc pe la famacie”, “Trebuie sa cumpar un cadou”, “Trebuie sa fac curat”, “Trebuie sa duc masina la spalat” si lista poate continua la nesfarsit.

Direct din dictionar, semnificatia lui “trebuie”: “Este necesar să…, este obligatoriu să…, se cere (neapărat) să…”. Cu alte cuvinte nu e o optiune, e ceva obligatoriu, o impunere. In mod natural simtim o respingere automata fata de lucrurile ce ne sunt impuse, in mod natural incercam sa ne testam si depasim limitele, ne razvratim atunci cand avem restrictii prea multe. Si atunci de ce “trebuie” atat de des?

Poate pentru ca de mici ni se spunea “trebuie sa mergi la scoala”, “trebuie sa faci tema”, “trebuie sa te speli pe maini”, pana cand “trebuie” a devenit un mod de viata, un reflex. De cate ori nu ati intrebat “Dar de ce?” ca sa primiti raspunsul “Pentru ca asa trebuie”, fara nici o explicatie suplimentara?

Sau poate pentru ca daca ne spunem ca “trebuie” nu mai e nevoie sa analizam atatea lucruri, sa vedem ca avem si alte optiuni si sa facem alte alegeri. Poate ca “trebuie” ne simplifica viata intr-o oarecare masura, ne-o face mai comoda.

Dar eu cred ca “trebuie” ne adauga o presiune inutila vietii. Ne spunem ca “trebuie” sa facem tot felul de lucruri marunte, adaugand constrangeri peste constrangeri unei vieti pe care o vrem libera. Nu ne plac lucrurile care “trebuie” facute, ne plac lucrurile pe care vrem  sa le facem. Creierul meu se razvrateste cand aude ca “trebuie” dar e linistit si in regula daca eu vreau ceva. De ce? Pentru ca vreau are conotatii pozitive. Ceva ce vreau este de fapt ceva ce imi doresc. Mergand pe principiul ca fiecare isi doreste lucruri bune pentru el insusi, vreau este de bun augur, este ceva ce imi face placere. “Vreau sa ma opresc la farmacie”, “Vreau sa ma spal pe maini”, “Vreau sa cumpar un cadou”, “Vreau sa merg la birou” si asa mai departe.

O sa vina, cu siguranta, oameni care sa zica “Bine, bine, dar eu nu vreau sa fac toate aceste lucruri, eu “trebuie” sa le fac. Ele nu imi provoaca nici un fel de placere.” Oare asa e? Care e rezultatul final? Nu o stare de bine sau un eveniment benefic pentru persoana noastra? Vreau sa ma opresc la farmacie pentru ca sa cumpar un medicament care ma va ajuta sa ma simt mai bine. Vreau sa duc gunoiul pentru ca sa nu inceapa sa miroasa in casa. Vreau sa cumpar un cadou ca sa imi fac prietena fericita de ziua ei. Vreau sa merg la birou ca sa castig banii cu care o sa imi cumpar o canapea noua. Vreau sa duc masina la spalat pentru ca o prefer curata si ma voi simti mai bine in ea daca nu e plina de praf.

Vreau sa imi fac viata mai buna, mai usoara, mai fericita. Tot ce fac in viata reprezinta alegeri, nu impuneri. Persoana care sunt e rezultatul tuturor deciziilor pe care le-am luat si a experientelor traite. Toata viata o sa am in fata optiuni, fiecare zi e o rascruce in care eu singura imi aleg calea, asa cum o vreau si asa cum consider ca e mai benefic pentru mine sau pentru cei pe care poate vreau sa ii vad mai fericiti decat mine.

Fac ceea ce vreau, nu ceea ce “trebuie”, pentru ca “nimic nu trebuie pe lumea asta”! 🙂