Astept si sper

Harry zicea ca orice ni s-ar intampla in viata, trebuie sa avem incredere ca Dumnezeu a ales varianta cea mai buna pentru noi; trebuie sa avem incredere ca alternativa ar fi fost mult mai teribila, chiar daca, uneori, noi nu ne putem imagina asta.

De multe ori ma gandesc la vorbele lui. Cam de fiecare data cand mi se intampla, sau aflu ca s-ar putea sa se intample ceva neplacut.

Astept cu teama ziua de maine (literalmente ziua de maine). Astept cu teama (si speranta) sa aflu cum imi voi petrece vara asta. Uneori (chiar nu credeam ca o sa spun asta vreodata) incertitudinea e mai buna decat certitudinea. Stiti de ce? Pentru ca incertitudinea contine si o doza de speranta. Pe cand certitudinea n-are nici o umbra de mister. E totul clar.

Asa ca, pana maine, astept si sper… nu la una din variante (pentru ca nici nu stiu pe care sa mi-o doresc) ci la intelepciunea de a accepta faptul ca ceea ce se va intampla e ce e mai bine pentru mine.

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.
3 Responses
  1. Sorin says:

    Rezerve mari 🙂
    In cazul de fata, “tipul cu cartea” a decis ca pentru ambii parinti e mai bine sa moara inainte de a implinii 60 de ani. Inca ma intreb unde e binele in povestea asta, desi au trecut destui ani.
    In concluzie, o atitudine defensiva ajuta mereu 🙂

  2. ramo says:

    Nu neg ca e chestie de credinta 🙂 Dar faptul ca noi nu reusim sa vedem partea buna nu inseamna ca nu exista. Prefer sa nu imi dau cu parerea in cazul de fata pentru ca nu vreau sa rascolesc sentimente dureroase.
    Cum poti avea o atitudine defensiva fata de ceva la care nu ai cum sa te astepti sa se intample?

  3. Sorin says:

    Chiar nu am reusit sa vad/simt ce a fost bun in moartea alor mei 🙂
    Cu atitudinea defensiva e simplu. Un vechi proverb spunea “Cel mai aproape de mine sunt eu insumi” (in latina suna criminal).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *