Archive for » March 11th, 2011 «

Mirodeniile vietii

O prietena de-a mea (una din mirodeniile vietii mele) mi-a spus de curand ca “toti avem cativa oameni pe care ii iubim fara sa ne intersectam prea des din diverse motive; dar e o sarbatoare fiecare intalnire cu ei”. Cred ca nu m-am gandit niciodata la asta asa, dar are mare dreptate. Sunt toti acei oameni deosebiti pe care ii avem (aproape sau nu) in viata noastra.

Sunt oameni in compania carora simtim ca suntem acasa, ca inflorim, ca devenim mai buni, sau pur si simplu ca suntem noi insine (un lucru remarcabil avand in vedere cat de des incercam sa fim ceea ce vor altii). Sunt oameni care ne sunt dragi fara sa putem explica de ce. Sunt oameni alaturi de care sufletul nostru intra in rezonanta cu frumosul lumii, cu stralucirea binelui si a sperantei. Sunt oameni care aduc la suprafata realitatea ascunsa in noi. Sunt oameni care ne duc mai aproape de Dumnezeu. Sunt oameni pe care simtim ca ii iubim chiar daca le auzim vocea o data pe luna si ii vedem o data pe an. Sunt oameni pe care, atunci cand ii vezi, iti vine sa zambesti, de drag, automat si neconditionat. Sunt oameni pe care ii tinem ascunsi in sufletul nostru si cu care ne “tratam” in zilele in care nimic nu pare sa aiba sens. Sunt oamenii aia de care bunica mea spunea ca sunt “buni de pus de rana”. Sunt oameni care sunt perfecti in imperfectiunea lor. Sunt oameni care iubesc viata si pe care viata ii iubeste la randul ei. Sunt oameni fara de care viata ne-ar fi mai pustie, ca o mancare fara mirodenii si condimente.

Sunt oameni carora nu le poti multumi, decat pentru simplul fapt ca exista. Ii avem fiecare, asa-i? Cand te-ai gandit la el/ea/ei ultima oara?

M-am saturat!

Voi nu v-ati saturat? Nu v-ati saturat sa vedeti cum stirile ne prezinta doar vesti proaste? Cum ziarele pun punctul pe i doar daca au ceva negativ de demonstrat? Cum atatia bloggeri doar critica fara a oferi si solutii pentru problemele semnalate?

Mie mi-a ajuns!

Initial ma gandisem sa va dau cateva exemple dar nu cred ca are sens. Sunt sigura ca va trec si voua destule prin cap. Incerc sa inteleg de ce se pune atat de mult accentul pe negativism, pe ceea ce nu merge bine in loc sa ne straduim sa facem lucrurile sa functioneze. De ce atunci cand se intampla totusi un lucru bun, toti sobolanii pornesc la vanatoare ca sa gaseasca ceva eventuale gunoaie, mizerii ascunse? Si in loc sa prezinte evenimentul ca pe o reusita, se descurca cumva sa-i minimizeze efectul si sa-l arate intr-o lumina proasta.

Din fericire mai sunt si oameni care vad ce e bun si luminos in viitorul nostru si al copiilor nostri. Mi-ar placea sa fie mai multi si am incredere ca vor fi. Postul acesta mi-a luminat ziua si vreau sa il impart cu voi. Sper sa va placa: Vreau o tara ca a lor!