Archive for » February, 2011 «

Romania, incotro?

Am avut norocul deosebit sa nu ma pot uita o perioada la stiri. Recunosc ca a fost o perioada foarte fericita, una in care dormeam linistita noaptea. Apoi am simtit nevoia sa fiu totusi informata. De atunci s-a dus pe apa sambetei linistea mea. ๐Ÿ™

Ma tot intreb unde se indreapta Romania. Ca sigur nu merge intr-o directie buna. Am aflat ca motorina s-a scumpit, de azi s-a scumpit si uleiul (alimentar), s-a scumpit gazul, dobanda la creditele in euro a crescut, astfel incat, pentru unii, rata lunara s-a marit chiar cu 10%. Voi va dati seama ce inseamna asta pentru bietii oameni?

Spitalele isi injumatatesc numarul. Medicii si asistentii/asistentele ne-au plecat de mult in tari care ii apreciaza si ii recompenseaza (in mod legal) adecvat. Cainii comunitari se inmultesc pe zi ce trece. O femeie a murit atacata de ei. Autoritatile locale “responsabile” nu isi asuma vina. S-a dovedit ca unii caini “sterilizati” (cu multa vreme in urma, pe bani buni) tocmai ce fac pui. PENIBIL!!!!!

Legile se schimba de la o zi la alta, se reduc indemnizatii, pensii, salarii, ajutoare esentiale pentru unele categorii ale populatiei. Asta in timp ce exact aceia care ne reduc veniturile, culmea, par sa o duca din ce in ce mai bine si sub nici o forma NU reduc cheltuielile LOR, facute din banii NOSTRI.

Am avut optiunea sa plec din tara, acum cativa ani, si am ales sa stau. Acum ma intreb daca a fost o decizie buna. Ma uit in jur, privesc spre viitor si imi e teama ca aici nu am nimic bun sa ii ofer fiului meu.

Pentru ce mai raman?

Ce-am citit cand eram mic…

… sau, in cazul meu, mica ๐Ÿ™‚

Inainte de a incepe sa povestesc, vreau sa-i multumesc lui Cristi ca a fost atat de amabil incat sa imi paseze fix mie leapsa asta. O sa-l tin minte.

Lui i-a fost extrem de usor sa scrie articolul, ca deh, are o memorie de elefant, dar eu nu ma pot lauda cu asta. Asa ca, am facut ce face orice copil normal cand da de greu: am dat fuga la mama ๐Ÿ˜€ Mai precis i-am dat un telefon, ca e cam departe.

Mama zice ca am inceput sa “citesc” cand eram un pic de om, pe la vreo 2 anisori. “Citeam”, adica urmaream randurile cu degetelul, explicand serios ce scrie acolo ๐Ÿ™‚ Pe la 5 anisori am inceput sa si citesc de-adevaratelea, dar nimeni nu isi aminteste ce anume – sa fi fost un ziar, o poveste, o poezie… ? Cred insa ca bunicul din partea tatei a fost cel care m-a invatat sa citesc.

Dupa asta (nu imediat, sa nu va imaginati ca citeam Dostoievski in clasa I) am inceput sa citesc tot ce prindeam, si cand zic tot, chiar ma refer la tot. Mama zice ca citeam multe poezii, majoritatea scrise de Eminescu. Inca imi mai aduc aminte Somnoroase pasarele, invatata in copilarie.

Totusi, sunt sigura ca una dintre primele carti citite a fost Craiasa Zapezilor, de Hans Christian Andersen. Nu mai stiu de la cine am primit-o dar stiu ca avea niste ilustratii tare reusite (sau asa le vedeam eu cu ochii mei de copil). Parca simteam frigul din poveste cand ma uitam la ele. Si-mi amintesc inca de fetita de talhar din poveste ๐Ÿ™‚

Imi mai amintesc foarte clar ca traiam la maxim fiecare povestire, legenda sau roman pe care il citeam. Am tremurat de spaima alaturi de Scufita Rosie, apoi am plans langa Fetita cu chibrituri, l-am detestat pe hidosul Spรขn din Harap Alb, am cautat (in poza) coada ursului in Ursul pacalit de vulpe, am visat cu ochii deschisi langa Cenusareasa, am detestat numele Canty in Print si cersetor, am ras de Zdreanta si mi-am imaginat cum e sa fii zeita in Legendele Olimpului.

Pe langa astea mai citeam (pe unele le si ascultam la pick-up-ul bunicilor) Punguta cu 2 bani, Capra cu trei iezi, Fata babei si fata mosneagului, Povestea lui Mos Ion Roata si Voda Cuza (inca imi amintesc poza de pe coperta – desi povestirea nu mi-a placut prea mult), Sarea in bucate, Cei 3 purcelusi

Dupa ce am terminat tot ce era in biblioteca alor mei, mi-am facut abonament la biblioteca din cartier si la fiecare 2 saptamani plecam de acolo cu un brat de carti. De fiecare data bibliotecara sa uita chioras la mine si ma intreba “sigur reusesti sa le citesti pe toate?”. Asa am citit toate volumele de Povesti nemuritoare pe care le-am gasit.

Printre ele am mai citit si m-am distrat copios cu Amintiri din copilarie a lui Creanga, am “trait” aventurile din Ciresarii, apoi pe cele din Cei trei Muschetari, Dupa 20 de ani si Laleaua Neagra.

Eram deja marisoara cand am inceput sa citesc Winnetou. Am terminat cele 6 volume in vreo 4 zile. Faceam pauze doar ca sa mananc si sa dorm (dar cat mai putin posibil). Era o vacanta de vara si stiu ca ma culcam dupa 3 noaptea, ca sa pot citi mai mult. Am terminat romanul undeva pe la 4 dimineata, plangand in hohote. Dupa aceea l-am mai citit de vreo 3 ori. Eram indragostita lulea de Winnetou la vremea aia. Mi-l imaginam cel mai frumos, destept, corect si sensibil baiat (nu ma puteam gandi la el ca la un barbat). Evident ca nu bagam in seama faptul ca el mai si scalpa oameni, doar erau raufacatori!!!

Ei, ca sa vezi, imi imaginam ca va fi o postare tare scurta insa se pare ca m-am intins la povesti ๐Ÿ™‚

Ma-ntreb voua ce povesti v-au infrumusetat copilaria? Va mai amintiti?

Si daca e o leapsa, sa vedem cum si-a inceput Adina viata de cititoare inraita!