Archive for » February 26th, 2011 «

Zapada – partea 3

A nins iar in Timisoara. Mult. Frumos. Si de data asta, spre disperarea soferilor, drumurile au fost blocate. Si de data asta, spre multumirea mea, vecinii mei s-au mobilizat si au curatat trotuarele din fata si spatele blocului. As fi dat cu drag o mana de ajutor dar nu am putut (din motive ce nu au tinut de mine).

Intotdeauna imi place cand ninge, dar partea mea preferata e atunci cand fulgi mari, mari si desi, cern din cer si se astern pe un covor alb care deja a acoperit totul. Asa a fost de data asta, in ultima zi de ninsoare. Am avut si norocul sa pot iesi ieri seara si sa ma bucur un pic de zapada ce-mi e atat de draga. Poate din cauza luminilor stradale, zapada mi-a dat senzatia de cald, de curat (chiar si acolo unde masinile suparate au aruncat stropi negri de mizerie, incercand sa intineze bucuria frumosului). Crengile copacilor se incovoiau sub greutatea zapezii, tufisurile erau mormane albe, de-o parte si de alta a strazilor erau gramezi mari, albe, iar in parc… in parc era feeric. Nu cred ca am inteles (a se citi “constientizat”) pe deplin cuvantul asta pana ieri seara.

N-am rezistat tentatiei. Pur si simplu nu am putut sa trec pe langa parc nepasatoare. Vroiam sa simt zapada, sa ma bucur de ea. M-am afundat in zapada, am lasat urme, am facut pasi mari, am facut pasi mici, mi-am tarat picioarele, am dat in zapada proiectand-o la distanta. A fost tare frumos. Mi-a umplut inima de o liniste si o multumire pe care doar zapada mi le poate da.

Din statia alaturata parcului o doamna in varsta se uita dezaprobator la mine. Probabil nu-mi dadea mai mult de 18 ani si se gandea ca o sa ma ud la picioare sau o sa racesc sau ca toti “copiii” din ziua de azi sunt dusi cu pluta. Am ignorat-o, evident. La iesirea din parc, un barbat de vreo 50 de ani s-a oprit, probabil mirat de bucuria exprimata de fata mea. Mi-am scuturat calma si zambitoare pantalonii (erau plini de zapada in partea de jos) si apoi am plecat. Barbatul nu s-a miscat pana nu l-am depasit.

M-am bucurat de zapada ca un copil si mi-a prins bine. Ar trebui sa ne permitem mai des sa redevenim copii si sa ne umplem “bateriile”de bine, de frumos, de bun. Sper ca ati reusit si voi sa va bucurati de zapada asta minunata!