Archive for » January, 2011 «

Nazbatia nr 1

In intelepciunea cu care a fost inzestrat, fiul meu a decis ca daca nu se poate balaci pe-afara atat cat are chef prin toate baltile, isi va face propria lui balta in casa!

Stateam eu linistita in camera intinzand haine la uscat cand deodata aud: “fleosc! fleosc!”. Hmmm…oare ce face? Dar continui, pentru ca nu se auzea nici un tipat, nimic ce sa ma puna pe ganduri ca s-ar fi intamplat ceva. Apoi, iar: “fleosc! fleosc!” si  repede “fleosc! fleosc! fleosc! fleosc!” Mai sa fie! Parca semana cu zgomotul pe care il face cineva cand calca intr-o balta. Dau fuga sa-mi caut odorul. Il gasesc in bucatarie, pleoscaind, in culmea fericirii, cu piciorusele intr-o ditamai balta. Rasturnase galeata, pe jumatate plina cu apa, si se juca multumit nevoie mare intr-o balta care era toata numai a lui 🙂

Interesant e ca intamplarea nu m-a enervat deloc. M-a distrat la culme prima prostioara in toata regula facuta de ingerasul meu 🙂 (desigur, asta nu inseamna ca nu l-am certat, ca sa inteleaga ca a facut o prostie). Se udase pana la glezne dar cred ca asta nu avea absolut nici o importanta pentru el. Probabil a fost cea mai frumoasa intamplare pe ziua asta.

Cand am sunat-o pe mama sa ma laud cu nazbatia (inca sunt la etapa la care ma laud cu prostioarele pe care le face), dupa o portie sanatoasa de ras mi-a zis: “Si cand te gandesti ca asta e doar prima”. Stie mama ce-o sti!

Category: Copii  Tags: , , , , ,  10 Comments

Ce m-a invatat copilul meu

Se spune ca noi, parintii, avem rolul de a ne educa copilul, de a-l invata, de a-l ajuta sa se descopere pe sine insusi si lumea inconjuratoare. Dar prea putin am auzit despre ceea ce ne invata copiii pe noi.

Eu ii sunt recunoscatoare fiului meu pentru tot ce m-a invatat. Uneori chiar ma intreb care pe care invata mai multe.

Sigur unii dintre voi au acum un zambet usor superior si se gandesc “Da, sigur! Ce putea sa o invete un copil asa de mic?” Ei bine, asta m-a invatat pana acum copilul meu:

– sa cant 🙂

– sa spun poezioare 🙂

– sa dorm in 2 ore cat pentru o noapte intreaga 🙂

– sa ma bucur de o zi frumoasa 🙂

– sa privesc cu alti ochi frunzele, copacii, luna, norii, pasarile, iarba, florile, cainii, pisicile 🙂

– sa gatesc sanatos 🙂

– sa mananc sanatos 🙂

– sa fac curat in 30 minute 🙂

– sa imi apreciez mai mult parintii 🙂

– sa-mi dau seama care imi sunt prioritatile 🙂

– sa ma joc cu mingea 🙂

– sa apreciez puterea exemplului personal 🙂

– sa iubesc asa cum n-am iubit niciodata, neconditionat, fara sa cer absolut nimic inapoi 🙂

– sa ma bucur de balti (atat cele din casa cat si cele de afara) 😀

– sa iubesc un zambet sau un chicot de bucurie 🙂

– sa am rabdare (asta n-a fost niciodata punctul meu forte) 🙂

– sa ma bucur de un simplu “cucu – bau!” 🙂

– sa apreciez fiecare minut pe care il traiesc 🙂

– sa zambesc chiar si atunci cand sunt suparata 🙂

– ca fericirea are un chip: al lui 🙂

– sa fac compromisuri… multe… des… cu zambetul pe buze si multa intelegere 😛

– ca nimic nu e prea murdar 🙂

– ca nimic nu e prea curat 🙂

– ca baltile cu apa sunt infinit mai bune decat cele cu noroi (dada, chiar exista mai multe categorii de balti, nu stiati??) 😛

– ca un rosu-n gat e treaba serioasa 🙁

– sa dau explicatii la orice pas 🙂

– ca orice durere trece mai usor cu un zambet si multa iubire 🙂

– ca o suparare minora este, de fapt, sfarsitul lumii uneori 🙂

– sa rad cu pofta 🙂

– sa traiesc clipa (de la Alina – corect si adevarat) 🙂

– o limba noua, pe care o vorbim si intelegem doar noi doi 🙂

– ca o temperatura de 38 cu 7 poate fi o veste buna 🙁

– ca o voce subtirica poate exprima intr-un singur cuvant o bucurie mare cat lumea-ntreaga 🙂

– sa fiu mult mai curajoasa dar sa-mi fie de 2 ori mai multa teama, in acelasi timp

– sa fiu mai inventiva (mai ales cand vine vorba de explicatii) 🙂

ca atunci cand imi doresc ceva, cel mai simplu este sa spun ce vreau 🙂

Lista va continua, o voi actualiza destul de des, asa ca va astept sa reveniti si sa descoperiti ce ma mai invata copilul meu! 🙂

Cele mai recente invataturi sunt ultimele 🙂

Lucrurile mici

Sunt trista azi. E ciudat cum uneori lucruri mici pot rani atat de tare – un adevar spus la repezeala, un gest, o privire, o intrebare, o presupunere, o simpla constatare. Dar pana la urma viata ne e facuta din lucruri mici. Uneori, lucrurile astea mici se aduna la un loc si formeaza un lucru mare, ceva maret, dar cel mai des, raman ceea ce sunt: lucruri mici.

Aiurea, incerc sa imi risipesc tristetea in cuvinte, sperand ca poate vor fura putin cate putin din ea si va disparea in cele din urma, dar azi nu functioneaza. Cuvintele sunt reci azi, impersonale, parca nu vor nici ele sa imi apartina. Ce aroganta! Cum sa imi apartina cuvintele? Ele nu apartin nimanui, plutesc in jurul nostru, cuminti, asteptand sa fie folosite. Incep sa straluceasca atunci cand le alegem din multitudinea ce ne imbie si sunt fericite atata vreme cat sunt folosite. Cand incep sa fie uitate, se intristeaza si palesc; incet incet se desprind de locul de care au apartinut o perioada si asteapta, cuminti, in tacere, sa le vina iar randul si sa isi arate stralucirea.

E si cuvantul, doar un lucru mic. Si ca toate celelalte lucruri mici, el poate face diferenta.