Archive for » January, 2011 «

Addicted

It’s amazing how much time I’ve got when I don’t spend it in front of my computer. It seems like computers (along with the internet) have this special ability of stealing our lives away from us. It doesn’t matter if we are working, reading, writing, playing an online game or checking what our friends are up to on Facebook, time just flies. It passes us by, never to come back. We let computers rule our lives and we end up having relationships with a keyboard and a screen rather than with a human being.

We buy mobile phones that are able to keep us connected to our online existence and we feel something major is missing from our lives if we fail to “go online” (and read our emails) for a week.

We are (more or less) addicted to the internet and the computers that invaded our lives. Is there a way out? Sadly, I doubt it. We can still control it (for now) but they will probably take over the lives of the future generations.

Don’t agree? Then think for a minute and tell me: when was the last time you sent out a hand-written letter (by post), instead of an email, an IM or a sms?

Am reusit!

Va povesteam intr-un post anterior (il puteti citi aici) ca gradul de implicare al vecinilor mei, cand vine vorba de a ne usura viata tuturor, tinde spre zero.

Ei, uite ca a nins din nou. Prima zapada din 2011 a acoperit (spre bucuria ochilor mei) tot: masini, copaci, garduri, strazi, trotuare… De dimineata vad o vecina ca indeparteaza zapada de pe trotuarul din fata blocului, atat cat a putut ea sa o faca. In spate, un alt vecin (care, trebuie sa recunosc, se implica intotdeauna), deja curatase trotuarul din spate. Nici nu va puteti imagina ce bucurie am avut sa vad ca totusi se poate si ca nu trebuie decat sa dai exemplu si sa porti o discutie (in gura mare) cu vecinul gospodar, in spatele blocului, unde ceilalti sunt cu urechea lipita de termopan, doar doar or mai afla vreo barfa.

Am iesit si eu si am imprastiat sare pe trotuarul din fata, unde mai ramasese totusi ceva zapada. Rezultatul: in jumatate de ora nu mai exista nici un risc sa alunece cineva si sa-si rupa gatul pe-acolo.

Am incercat sa vorbesc si cu administratorul, gandindu-ma ca poate, cu ajutorul lui, reusim sa organizam ceva pentru urmatoarele zapezi. Omul e gospodar, l-am mai vazut in zona. Cand a auzit ce ii cer (sa ne implicam toti de pe scara) nu a stiut cum sa plece mai repede. Era sa uite si sa ia citirea apelor… Presupun ca degeaba esti om gospodar daca efectiv nu de cine sa te ajuti. Pana la urma chiar nu poti face totul singur.

In fine, mai trec 2-3 zile, se pune iar zapada. A nins ca in povesti. Abia asteptam sa ies pe-afara cu bebe-ul, sa ne bucuram de zapada. Cand ies… soc total: ambele trotuare curatate perfect, fara pic de zapada pe ele. Nu stiu cine a facut minunea, dar ma bucur sa vad ca totusi, se poate daca se vrea.

Poate nu vedeti relevanta postului, asa ca incerc sa va explic: cred in puterea exemplului personal si ma bucur (aaa…. ma laud!!) ca (macar de data asta) a functionat! 🙂

Category: Pentru ca pot  Tags: ,  2 Comments

Te iubesc…

flowers… asa cum culorile se iubesc una pe alta si se unesc creand noi si noi combinatii uimitoare;

… asa cum luna iubeste soarele si uneori nu poate sta departe de el si apare pe cer chiar si ziua;

… asa cum zapada iubeste soarele si incepe sa straluceasca de fericire atunci cand apare;

sunset… asa cum intunericul iubeste lumina si o imbratiseaza in fiecare dimineata si seara creand rasarituri si apusuri magnifice;

… asa cum fructul isi iubeste samburele, incat il acopera cu carnea lui ca sa il protejeze;

… asa cum pamantul iubeste ploaia si, dupa ce o regaseste, ii trimite sarutari prin aburii ce se ridica spre cer;

aluat… asa cum aluatul iubeste cuptorul, incat la caldura lui creste si se face gustos;

… asa cum vioara isi iubeste arcusul cantandu-si dragostea atunci cand o atinge;

… asa cum apa iubeste salcia care se apleaca asupra-i si o oglindeste doar ca sa ii arate cat e de frumoasa;

nisip si mare… asa cum marea iubeste nisipul si isi trimite valurile sa il mangaie in fiecare zi;

… asa cum soarele iubeste pamantul, rasfatandu-l cu razele lui calde;

… asa cum albina iubeste floarea si ii culege nectarul transformandu-l in miere, ca sa-i continue existenta si dupa ce ea dispare;

… asa cum pot eu sa iubesc mai frumos si sa iti ofer tot ce am, pentru ca esti parte din mine si din sufletul meu.

Category: Pentru ca pot  Tags: , ,  7 Comments