Fulgii

A nins aseara. A nins cu fulgi mici ce au acoperit tot: masini, case, blocuri, iarba, pamant, strazi. Au reusit fulgii sa acopere toate imperfectiunile lumii in care traim, toate mizeriile, toate urateniile, lasand in urma un alb minunat. A fost insa doar un miraj, desigur, pentru ca lumea s-a revoltat, a protestat si a cerut sa se revina la starea de dinainte. Asa ca, de dimineata, fulgii au decis sa cedeze in fata insistentelor si sa ne lase in voia noastra. Acum e totul cenusiu din nou, cu vagi pete de culoare, portocalii, verzi sau albastre. Si omenirea se bucura pentru ca e cald si am scapat de zapada.

Dar fulgii au facut un pact tacut. Au promis incetisor, sa nu-i auda nimeni, ca vor reveni. Vor incerca din nou sa ne redea o inocenta ce doar Craciunul ne-o aducea cand eram copii. O inocenta cu miros de zapada si cozonac, cu obraji rosii si rasete fericite, cu mult alb si veselie. Mai e putin…

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.
2 Responses
  1. Nicu says:

    A nins …. si este atat de frumos. Din pacate nu mai stim sa apreciem iarna, nu mai stim sa apreciem niciun anotimp. Ne-am plans ani de zile ca iernile nu mai sunt ce-au fost, ca verile nu mai sunt ce-au fost, ca nu mai avem primavara si nici toamna, ca s-a stricat vremea si s-au stricat vremurile. Si mi-am dat seama ca nu stiu daca am avut dreptate, nu mai sunt atat de sigur ca vremea s-a stricat, cred ca noi ne-am stricat. Nu mai stim sa ne bucuram de o iarna frumoasa, zapada “cat casa”, mirosul de frig, fulgii dansand, turturii la streasina casei, alergatul cu sania, derdelusul … Am ajuns sa vedem doar factura la gaz, strazile alunecoase, scosul cu greutate al masinii din parcare, cazna de a deszapezi (alta data o placere)… si la vara iarasi o sa spunem: nu mai sunt iernile de altadata. Nu mai sunt pt ca nici noi nu le mai vrem.

    Uite ca eu vreau iarna, vreau sa simt cum ma pisca frigul de urechi si obraji, vreau sa las masina in parcare si sa merg pe jos sau cu autobuzul, vreau sa ma plimb cu saniuta, sa dau zapada din fata scarii, sa fac oameni de zapada, sa ma dau pe gheata, sa ma bat cu turturi ca si cum ar fi sabii, sa incerc sa prind fulgii de zapada cu gura … vreau sa fiu iarasi copil si vreau iernile de atunci.

  2. ramo says:

    Nicu…. commentul tau nu ma face decat sa zambesc. Ai atata dreptate. In loc sa apreciem ce avem si sa ne bucuram de fiecare lucru in parte nu facem decat sa ne plangem (de mila). Ne bucuram ca tot felul de specialisti ne dau dreptate cu studiilor lor nemaivazute si nemaiauzite si gasim justificari de-a dreptul puerile pentru atitudinea noastra. Asa ca, da, de dragul nostru si al copiilor nostri hai sa ne bucuram de viata, de anotimpuri, de soare si nisoare, de tot ce putem. Sa fim un pic mai putin oameni mari si un pic mai mult copii 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *