Archive for » November, 2010 «

Time

If you were to die tomorrow, would you be ok with your life so far? I know I wouldn’t. There are so many things I still want to do, things that I keep telling myself “I still have time to do”.

Well, sometimes you just reach a point where you realize that time is up. And there is nothing left to do. Some say that you simply need to organize your priorities. Maybe they are right, but I doubt it. Most of us leave the vital things aside, finding excuses like “work”, “friends”, “computer”,¬† “email”, “tired today” and the list could continue. It’s hard to give up our comfort and addictions, thinking that “I’ve still got time”.

So, once again: if you were to die tomorrow, would you be ok with your life so far?

Category: Say what??  Tags: ,  4 Comments

Asteptari

Am un prieten care mi-a spus, acum multi ani, ca “daca nu vrei sa fii dezamagit, nu te astepta la nimic din partea oamenilor”. Am avut multe discutii cu el pe tot felul de teme, discutii pe care le-am uitat amandoi probabil, dar vorbele astea mi-au ramas in minte si mi le-am amintit de fiecare data cand asteptarile mi-au fost inselate. A fost o perioada in care am incercat sa traiesc fara sa am nici un fel de asteptari din partea celor din jurul meu, dar a fost teribil de scurta.

Se pare ca ma incapatanez sa am incredere in oameni, destula incredere incat sa incep sa am asteptari din partea lor si sa fiu dezamagita. Mai trist mi se pare faptul ca se intampla cu aceiasi oameni. Probabil ca ar trebui sa imi invat lectia si sa renunt la un moment dat. Ce inseamna sa renunt? Inca nu imi dau seama. Cu siguranta ca atunci cand o sa aflu, o sa reusesc sa ma desprind cumva de cei de care pot sa ma desprind. Spun asta pentru ca sunt si oameni de care nu te poti desprinde o viata intreaga.

Pana atunci insa, cred ca trebuie sa avem si asteptari, si impliniri dar si dezamagiri in viata. Ele ne formeaza caracterul si ne influenteaza continua dezvoltare ca oameni.

Cu toate astea, detest ca un om la care tin sa ma dezamageasca!

Iubim sau suntem indragostiti?

Ne indragostim cu ochii si iubim cu inima. De ce? Pentru ca ne indragostim de o aparenta, nu de omul care sta langa noi la birou, langa noi la coada, la bar intr-un club, peste drum in statia de taxi sau afara la o tigara. Ne indragostim de ceea ce presupunem noi ca este omul acela, ne indragostim de ceea ce ne dorim sa fie, de ceea ce ne imaginam ca ar putea fi. Ne indragostim de ceea ce este dispus sa ne arate la inceput, de ceea ce ne ofera ca raspuns la nevoile noastre.

Foarte rar se intampla ca acel om sa fie exact asa cum pare a fi. Acelea sunt cazurile extrem de rare in care iubesti si esti indragostit.

Iubim abia dupa ce l-am descoperit pe omul de langa noi, dezbracat de aparente, de presupuneri, iluzii sau inhibitii. Il iubim atunci cand stim ca reprezinta ceea ce vrem cu adevarat  Рpoate pentru perioada aceea din viata noastra, sau poate pentru toata viata. Ii iubim temerile, calitatile, defectele, reusitele si nereusitele, pentru ca ii apartin si pentru ca atat cat il iubim, ne apartin si noua. Il iubim pentru ca iubim felul in care ne simtim atunci cand suntem impreuna, sau despartiti. Iubim chiar si asteptarea pentru ca stim ca fiecare minut ne aduce mai aproape de linistea de a il simti langa noi.

Iubim si suntem indragostiti de ideea ca ne iubeste la randul lui.