Invatatura de minte

M-am trezit (dis-de-)dimineata dornica sa fac o fapta buna. Asa ca ce ma gandesc eu? Hai sa-i fac o surpriza iubitului meu si sa-i duc (macar) cafeaua (si poate si micul dejun) in pat. La scurt timp apare ideea ajutatoare. Hai sa ii fac un fel de frappe (sa vedem daca merge si cu cafeaua bio pe care o avem si pe care el o prefera in ultima vreme).

Asa ca ma pun la treaba. Cafeaua aia trebuie facuta cu lapte cald asa ca incalzesc laptele, pun in shaker cafeaua instant (bio!!!, sa nu uitam), adaug laptele, inchid si incep sa agit cu putere. Laptele e prea cald, asa ca infasor totul intr-un servet de bucatarie… si agit in continuare. La un moment dat, pun mana pe shaker, sa vad daca curge din el. Nici o picatura. Fericire maxima!! Mai agit putin si ma gandesc ca ar fi cazul sa pun cafeaua-frappe in……in ce? Intr-o cana? Intr-un pahar  inalt? Oare in ce ar arata mai bine? Si cum stateam eu asa, pe ganduri (de vreo 3 secunde) cu shaker-ul pe jumatate dezvelit, aud brusc: “POC”. In nici o secunda, toata minunea mea de cafea-frappe a fost imprastiata pe masa, scaune, perete, scaunul de bebe, pe jos si evident, pe mine.

Asa ca am abandonat ideile de maretie, am luat copilul de mana (ca venise si el sa vada ce s-a intamplat), l-am depus in bratele sotului si m-am dus sa sterg urmele clipei mele de entuziasm.

Sa-mi fie invatatura de minte si sa nu mai incerc sa fac fapte bune dimineata!!!

Sau, vorba unei prietene: “de-acum cand iti vine o idee buna trebuie sa stai linistita intr-un colt, pana cand trece :)”.

Category: Pentru ca pot
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.You can leave a response, or trackback from your own site.
2 Responses
  1. Irina says:

    Haha! Si eu patesc de-astea, adesea!

    Poate ar merge să faci o fapta buna constand in ceva cu care esti deja familiarizata. O omleta, poate? 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *