Futilitate

FUTILITÁTE s.f. Caracterul, natura a ceea ce este futil; inutilitate. [Cf. fr. futilité].

Adica sentimentul pe care il ai cand tu pui totul in ceva si nu conteaza. Mai este identificat uneori cu sentimentul de „a fi degeaba”.

Cam ca atunci cand ti se cere parerea despre ceva si apoi esti ignorat cu (sau fara) mare arta, pe fata si fara menajamente.

Cam ca atunci cand pui toate piesele de lego intr-o anumita ordine ca sa iasa o nava ce corespunde descrierii primite si vine cineva si iti muta aripile pe dos si armele deasupra fara nici o explicatie, pentru ca stie mai bine.

Cam ca atunci cand tu ai facut 3 zile research si in momentul in care iti spui punctul de vedere (perfect avizat) ti se spune sa nu pretinzi ca esti specialist in domeniu.

E sentimentul ala care te incearca atunci cand tu ai investit timp, suflet, energie, pe tine insuti in ceva de care ti s-a spus ca apartii desi tu ai simtit intotdeauna ca n-a fost niciodata al tau si pe care il pierzi intr-o conversatie de 10 minute. Sau intr-un slide de PowerPoint.

E momentul iti dai seama ca nu contezi, ca n-ai contat niciodata si ca totul a fost o iluzie in care ai crezut ca un copil, un vis care s-a topit in momentul in care ai deschis ochii si ai dat de realitate. Momentul in care nu mai apartii de nimic.

Futilitate – substantiv feminin – semnifica inutilitate…

Explozia – Maria si Tudor

Maria sta in bratele lui Tudor, pe pontonul de langa casa de vacanta. Lacul oglindeste soarele si ii desface razele in mii de raze mai mici, care se plimba sfioase pe fetele relaxate si fericite ale celor doi tineri.

Tudor mangaie bratul Mariei si ii spune: “Nu mi-as dori sa fiu nicaieri altundeva in lume. Aici, langa tine, e cel mai bine.”

Maria zambeste si… in aceeasi clipa casuta de langa ei explodeaza si milioane de aschii isi cauta un loc nou in univers…

Incursiune in viata unei mame – o noapte minunata

Toata lumea stie cat de frumos e sa fii mama, cat de simplu, cat de interesant!  Dar care sunt ingredientele unei nopti minunate (stiu… deja suna ca o reclama proasta)? Urmeaza pasii de mai jos. Spoiler alert – e nevoie de un copil, preferabil propriu…

1. Fii obosita, cat de obosita se poate. Daca scara e de la 1 la 10, trebuie sa fii pe la un 12, minim. Asa obosita incat pe la ora 8 seara (adica atunci cand ajungi acasa cu copilul din dotare) nu esti in stare decat sa iti schimbi hainele si sa te asezi in pat. Asta ca sa nu te pui direct pe jos. Nu dormi… cum sa lasi copilul de capul lui si sa dormi?? Doar stai in pat pentru ca nu te poti mobiliza sa faci nimic. Nici macar masa de seara. Nici macar sa hranesti cainele.

2. Poate ca totusi ar trebui sa se manance in casa asta… Nu, tu nu poti, ca esti prea obosita (cred ca nu va imaginati de ce resurse e nevoie ca sa tii ochii deschisi la masa, darmite sa si mesteci!!). Deci apari la masa (noroc ca una bucata sot, care intre timp a ajuns acasa, a scos niste chestii din frigider si le-a pus pe masa), macar sa faci act de prezenta. Insisti sa manance copilul ceva si cand pui mana pe el, constati surprinsa ca are mainile reci. Dar el e un calduros, nu are niciodata mainile reci!

3. Trece si ora mesei, revii in pat, gandindu-te ca IN SFARSIT poti sa dormi. Pana la urma e chiar tarziu, uite, e… ora 9. Pffff, sa sarim peste acest aspect si sa zicem ca e o ora normala si perfect justificata la care sa iti fie extrem de somn. Bliss! Patul e moale, te-ai pus comod, inchizi ochii…

4. Si vine copilul: “Mami, mi-e frig, pot sa vin sub plapuma langa tine?” Ha? Frig? Tie? Deci cine esti si din ce dimensiune paralela te-ai teleportat aici? Tie intotdeauna ti-e cald! Usor neincrezatoare, te gandesti ca vrea doar putina atentie si si-a gasit scuza perfecta. Mormai un “Bine” si gata. Cand se infiinteaza langa tine, in secunda 2 (inca imbracat in hainele de strada, bine, fara ghete si geaca… doar are si el 5 ani), constati ca manuta pe care o pune cu drag pe obrazul tau deja incalzit de somn/patura/oboseala/ce-mai-conteaza-de-ce/etc e sloi…

5. Si-acum, fix acum, se trezeste instinctul ala de mama care asa de lejer dormea… Si pui mana pe picioarele lui (evident, dupa ce scapi de sosetele aferente) – reci si ele. Fruntea – calda, cu potential bun de a deveni fierbinte. Burtica – si mai calda. Oboseala si somnul – inca acolo. Cu ultimele resurse de energie il schimbi in pijama (el pare, brusc, mai obosit ca tine) si ii iei temperatura – 37 cu 8. Na bun, inca nu e cazul de medicamente dar cum tu-ti cunosti copilul mai bine de atat, stii sigura ca va fi cazul in curand. Te gandesti ca ii mai iei temperatura peste o jumatate de ora si… adormi. Nu, n-ai vrut sa adormi… Te-ai gandit ca doar inchizi ochii putin – nu te demachiasesi, nu te spalasesi pe dinti… chiar mai aveai lucruri de facut inainte, pe langa jumatatea de ora de asteptat pentru a lua temperatura!

6. Te trezesti panicata. Pui mana rapid pe copil. Arde. Ceasul? 22.49. La naiba, ai adormit! Iti dai doua palme (mental, ca n-ai timp de pierdut), inhati termometrul, il vari sub bratul stimabilului copil care doarme in timp ce se delecteaza cu niste frisoane amabile si un somn agitat. Si termometrul nu se mai opreste… 39. Si frisoane. Buuun, sa intre in actiune fortele speciale:

- medicamentul – dat!

- dezbracat copilul – facut! (n-am luat-o razna… asa se face la febra mare)

- acoperit copilul cu un cearsaf subtire (deh, esti mama, inca are frisoane) – facut!

- sosete ude – puse in picioarele stimabilului copil.

7. Si-acum…. Cea mai faina etapa – asteptarea. E perioada aia in care si daca ti-e rau de oboseala oricum nu poti adormi de stres. Nu esti in stare sa faci nimic constructiv pentru ca nu te gandesti decat ca ai vrea sa ii iei temperatura si sa fie totul ok, sa fi disparut complet febra, si frisoanele si somnul agitat…. Asa ca numeri – nu oi!!!!! in nici un caz nu oi!! Numeri secunde, minute, iti faci mental bagajul pentru spital (si pt el si pt tine), calculezi timpul necesar drumului pana acolo, hotarasti ca esti dispusa sa renunti la carnet daca situatia impune un drum rapid, iti amintesti in trecere si de vreo x taskuri pe care le-ai mai avea de terminat la lucru, exilezi nemiloasa gandurile legate de lucru si atentia revine la numarat minute pana poti lua iar temperatura.

8. Ha! A trecut jumatatea de ora! Iei temperatura triumfatoare. Mint, desigur, ce triumf? Ii iei temperatura cu inima in chiloti (scuzati-mi franceza…), rugandu-te de termometru (da, ai citit bine, te rogi fix de termometru care, stii tu mai bine, undeva are un dispozitiv secret prin care iti citeste gandurile…) sa se opreasca si sa nu mai adauge grad dupa grad. Si se opreste. 38 cu 9! Succes total!!!!!!! Nu prea pare, nu-i asa? Hehe, dar e! Nu numai ca temperatura nu a mai crescut, dar a si scazut cu o unitate!! Genial! Adio bagaj pentru spital, stres, nopti lungi nedormite. Yeeeeey!

9. Nu poti topai, n-ai cu cine te bucura asa ca te multumesti sa zambesti de una singura. Pui mana pe sosetele ude cu o jumatate de ora in urma. Sunt uscate. Faci mental o gluma proasta, cum ca ai putea sa aduci hainele intinse la uscat si sa le pui pe copil, ca s-ar usca mai repede. Iti dai doua palme (tot mental, desigur, doar nu vrei sa trezesti copilul cu zgomotul facut) pentru gluma proasta si te duci si tu sa te speli pe dinti si sa te demachiezi, ca omul normal la ora 11.30 noaptea….

10. Urmatoarea tura de luat temperatura e peste o jumatate de ora dar acum stresul s-a dus. Si somnul… insa asta deja nu mai conteaza. Situatia e sub control. Asa ca dezgropi filmele alea pe care astepti de o eternitate sa le vezi. E o noapte alba minunata… Cel putin pana creste iar temperatura…. :)

 

Category: Copii  Tags: ,  Leave a Comment